vineri, 26 aprilie 2013

Minunile exista ! trebuie doar sa credem in ele....

Prima consultatie si marea veste despre minunea din viata mea, ingerasul meu mic care creste in burtica de acum .... :)

miercuri, 17 aprilie 2013

" Oricat de suparat te-ai simti cateodata, un zambet iti va ocroti ziua toata. El vine fata sa ti-o rasfete, sa o fereasca ca sa inghete. " (Anthony Euwer)

marți, 9 aprilie 2013

vineri, 5 aprilie 2013

"Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta..." MARK TWAIN

miercuri, 3 aprilie 2013

Conteaza ceea ce am devenit, nu locul in care am trait !

Nu pot sa nu public aceasta postare...m-a impresionat foarte mult ! "Se pare că lumea are o colecţie impresionantă de prejudecăţi… din ce în ce mai uimitoare. O astfel de prejudecată m-a uimit şi pe mine. Am auzit pe cineva spunând că se ruşinează să îl ducă pe viitorul soț în casa părinţilor, acolo unde ea a crescut… “Cum să îl duc în casa aia? Toate sunt vechi, mă fac de râs cu lemnele alea!” Ce-au ajuns părinţii nostril! Să ne ruşinăm cu ei şi cu casa în care ne-au crescut. Să ne ruşinăm cu mobila veche, uitând că acolo am trăit, că acea mobilă a fost cumpărată cu trudă, cu sacrificii… Pe acele “lemne” am mâncat, am dormit şi am învăţat… Şi am ajuns mari… Deşi ar fi trebuit să ajungem oameni, nu? Dar, noi, ce am ajuns? Nişte ipocriţi care au uitat de unde au plecat. Nişte ipocriţi care ne denigrăm părinţii, fără a ne gândi că aceştia ne-au dat tot ce au avut mai bun, că neputinţa lor de a avea azi lucruri mai frumoase, mai noi, se datorează faptului că ne-au dat nouă totul, că au renunţat la ei pentru a ne oferi nouă o viaţă mai bună. Dezaprob aceste prejudecăţi şi mă întristează… pentru că acestea neîndreptățesc oameni care ne iubesc şi pe care ar trebui să îi preţuim. Mă întristează să ştiu că un copil se ruşinează să îşi ducă sufletul pereche în casa în care a crescut… Mă întristează că valorile unui om se raportează la mobilă şi la confortul unei locuinţe… Mă întristează că încercăm să impresionăm cu lucruri... Nu voi înţelege cum pot prejudecăţile lumii să schimbe un om atât de mult. Copiii buni nu se vor ruşina niciodată cu părinţii lor şi nici cu casa în care au crescut. Copiii buni au gravate pe inima lor toate sacrificiile şi dăruirea părinţilor. Fiecare destin este diferit. Nu toţi părinţii au avut şansa să construiască atât de mult cât şi-ar fi dorit. Unii au reuşit fără prea mult efort să aibă tot ce au visat, dar marea majoritate au trudit o viaţă întreagă pentru acea mobilă pe care noi o numim “lemne vechi”. În acele lemne vechi, părinţii noştri au adunat bănuţ cu bănuţ pentru a ne cumpăra nouă haine, pentru a ne trimite la şcoală, pentru a ne oferi azi amărâtele de borcane cu zacuscă şi cu dulceaţă, pentru care muncesc atât de mult... Este trist… foarte trist. Ar trebui să ne bucurăm că avem casa părintească în care să mergem, că acolo ne aşteaptă oamenii care ne-au dat viaţă, pentru că într-o zi, nu-i vom mai putea vizita decât cu flori pe o bucăţică mică de pământ sub cerul liber şi atunci ne vom dori să-i mai avem… Casa în care azi ne rușinăm să mergem va fi pustie într-o zi… iar sufletul nostru va căuta vinovat ceea ce nu a știut să prețuiască la timp…" Irina B. ~ Insomnii

luni, 1 aprilie 2013

life...

"Life is full of ups and downs, but if you believe in yourself and believe in those who are there for you day in and day out, that's all what matters. Value those who keep in touch. Value those people who are concerned about what's new in your life and forget about those who don't reciprocate. Cherish life, love and have faith. Never under estimate yourself. Believe in yourself and you will have a better life."

Brigitte Nicole