Si atunci de ce traim, daca la sfarsim murim orice am face?

Marile bucurii ale vietii nu vin din spatele unui birou, prin emailuri sau in sedinte de redactie, marile bucurii vin de ACASA.
A fi mama, sotie si gospodina sunt cel mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume...Uneori e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de "manager" decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare.
Fericirea se traieste acasa! In sanul unei familii care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine, dar multumeste pentru ceea ce este acum.
Toata viata am iubit iubirea!
Am trait in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit, si l-am gasit! Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost azvarliti in aceasta lume fara a ni se comunica menirea.
Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale, in fiecare reincarnare si ne iubesc de fiecare data tot mai mult.
Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita inainte de inceputuri. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?
Caci poti iubi un om o viata si sa nu iti ajunga...

iubesc...

Nu stiu ce sa spun cum sa incep intai,nu mi-e rusine de propriile mele ganduri, si nu as vrea sa ma ascund dar sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta ca le meriti,eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa le spun,in schimb stiu ca atunci cand ne-am cunoscut,cerul si pamantul s-au unit pentru o clipa,sufletele noastre s-au cunoscut pentru a creea un nou univers,unul doar pt noi doi,unde iubirea noastra va putea zbura printre stele,planete necunoscute…unde va intampina multe dificultati,dar daca aripile ii vor fi puternice…va ajunge pana la soare…unde sufletele noastre se vor contopi,atunci o noua stea va naste pe cer,pentru ca o noua iubire a razbatut si a ajuns acolo unde multi viseaza sa fie...
Te iubesc intru toata fiinta ta cu calitati si defecte, la bine si la rau, la bucurii si suparare.
Te iubesc si nu ma feresc sa o spun, pentru ca este cel mai pretios sentiment pe care inima mea il poate nutri.

Please forgive me - BRYAN ADAMS

Te rog iarta-ma!



Totul este inca ca in prima noastra noapte impreuna
Este ca la primul nostru sarut- si este tot mai bine iubito
Nu se poate mai bine de atat
Eu inca simt la fel, iar tu esti inca aleasa
Am aceasi sentiment ca atunci cand privirile noastre s-au intalnit intaia oara
Doar ca ma simt mai puternic
Si vreau sa te iubesc mai mult
Tu inca tii flacara aprinsa

Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...


Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc


Inca simt ca in momentele noastre bune impreuna
Ma simt ca la prima atingere
Inca ma apropii mai mult iubito
Nu ma pot apropia suficient de mult.
Eu inca simt la fel
Tu esti inca cea mai importanta
Imi amintesc mirosul pielii tale
Imi amintesc totul
Imi amintesc toate miscarile tale
Imi amintesc de tine, da...
Imi amintesc acele nopti, tu stii ca inca o fac



Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...


Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc


Singurul lucru de care sunt sigur este felul in care facem dragoste, singurul lucru de care depind este ca noi sa ramanem tari, cu fiecare cuvant si fiecare respiratie ma rog, de aceea eu spun:


Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Iubit-o crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, daca nu pot inceta sa te iubesc


Nu, crede-ma chiar nu stiu ce fac, te rog iarta-ma nu pot inceta sa te iubesc.
Nu pot inceta sa te ïubesc!!!!!!!!

O viata nefolositoare este...o moarte timpurie!

Suna dur, dar prin aceasta afirmatie,Goethe ne transmite un mesaj:acela ca viata trebuie traita din plin avand scopuri precise si faptul ca intensitatea vietii este esentiala si nu durata acesteia.

Am înţeles ca avem o singură viaţă ce nu trebuie, pe cât posibil, ratată; ea trebuie trăită în aşa fel încât să nu pierzi nici o clipă degeaba, pentru că nu ştii când vine ziua în care totul se încheie fără să fi întrebat dacă vrei sau nu, sau măcar anunţat!

Sunt de acord cu aceasta afirmatie,iar primul argumemt in sustinerea ei este acela ca trebuie sa stim sa ne bucuram de viata,chiar si de cele mai nesemnificative evenimente din viata noastra;sa apreciem ceea ce avem,fara lacomie sau ura.Trebuie sa profitam de fiecare etapa a vietii,ba chiar sa savuram din plin orice moment de bucurie sau tristete din viata noastra,sa ne bucuram de aceasta existenta efemera pe care o avem fiecare dintre noi...nu trebuie sa uitam ca avem o singura viata si nu trebuie sa o lasam sa treaca fara a avea satisfactii.Trebuie sa stim sa ne distram,dar deasemenea trebuie sa fim constienti de faptul ca o data cu trecerea timpului nu mai putem realiza ce ne dorim.

Lumea e plină de întrebări, dar de ce să-mi pierd timpul căutând ceva ce oricum nu vom găsi, şi nu pentru că nu ar exista, ci pentru că, poate, nu ne este dat nouă, oamenilor, să aflăm…cel puţin, nu încă! Şi atunci, de ce să mă încăpăţânez să caut răspunsuri?

Entuziasmul este foarte necesar mai ales când faci primii paşi…
De multe ori, după un eşec, viaţa ne surprinde ascunşi într-un colţ, cu ochii în lacrimi. E în firea umană ca atunci când pierdem, să suferim, să plângem şi să cerem explicaţii. Iar când nu avem pe cine lua la rost pentru eşecul de care am avut parte, ne închidem în noi înşine şi acuzăm viaţa de nedreptate.

Însă e foarte important şi necesar că de fiecare dată când pornim pe un drum nou, să o facem plini de entuziasm. Cu alte cuvinte, plini de vise, cu optimism şi cu încredere în propriile noastre forţe.

Nu trebuie să cedăm sau să renunţăm la ceea ce ne-am propus doar pentru că viaţa, din când în când, ne pune piedică… Ai căzut? Nu-i nimic! Te ridici ca şi cum nu te-ar fi văzut nimeni, te prinzi de o fărâmă de speranţă şi mergi mai departe! Te-ai lovit? Problema timpului! Lasă-l pe el să o rezolve!Dar ia viaţa aşa cum e ea. Nu te teme chiar dacă atunci când te aştepţi cel mai puţin întreaga lume ţi se descoperă precum o carte abia deschisă. Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar să nu-ţi fie frică de mister, fiindcă dacă nu ar fi necunoscut în lume, viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă; nu vei cădea în gol atâta timp cât entuziasmul îţi răscoleşte sufletul… Mergi acolo unde vrei să mergi şi fii ceea ce vrei să fii!

La propriu, primul pas îl facem cu toţii atunci când învăţăm jocul de-a mersul. Pe urmă, toţi paşii pe care îi facem sunt cei spre viitor, deşi, ce-i drept, acesta e cam nesigur. Trebuie să riscăm să mergem pe cărări neumblate, căci dacă un om înaintează cu încredere întru îndeplinirea viselor sale, va avea parte de un succes îndeobşte neaşteptat!

Tu de ce nu ai putea?
O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie!
Încă de la primul pas, ne îndreptăm spre moarte, căci viaţa, această ţesătură subţire de spaimă şi de speranţe, e destinată pieririi. Ceea ce e însă important e să nu o lăsăm să treacă degeaba, căci……moare câte puţin cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei, cel ce nu călătoreşte, cel ce nu citeşte, cel ce nu ştie să asculte muzică, cel ce nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cel ce evită pasiunea, cel ce distruge dragostea şi nu se lasă ajutat, cel ce evită emoţiile care învaţă ochii să strălucească şi sufletul să vibreze. Moare câte puţin cel ce nu îşi schimbă existenţa, nu vrea să construiască ceva nou sau nu vorbeşte cu oamenii pe care nu îi cunoaşte, cel ce îşi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia ce nu se mai opreşte, cel ce abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cel ce nu întreabă de frică să nu se facă de râs, sau nu răspunde chiar dacă are un răspuns! Moare câte puţin cel ce nu riscă certitudinea pentru incertitudine pentru a-şi îndeplini un vis!…

Recunosc că ideile de mai sus nu-mi aparţin în totalitate, întrucât le-am găsit în mici filmuleţe, numite pps-uri, si in diverse e-mailuri, însă m-am gândit să vi le împărtăşesc şi vouă căci mi se par pline de adevăr...si cine stie, poate ajuta!

Eu am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine. Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.
Şi oricum, dacă stai prea mult să judeci, nu mai ai vreme să trăieşti! Iar eu vreau să simt că sunt vie.

amintiri...

O sa ramana amintiri blocate in ochii nostri goi...ca se invarte ceasul si nimeni nu-l va da inapoi...

secretul fericirii...

"Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei; daca angajeaza sufletul, devine o fericire” (Garabet Ibraileanu).

Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci. Adica sa simti ca pui suflet in ceea ce faci si ca lucrul acela te implineste. Sunt multe lucruri care ne atrag in viata si este absolut normal sa fie asa. Dar cum alegem si cum putem fi siguri de alegerea facuta? E o intrebare la care ma gandeam mult cu cativa ani in urma. Astazi cred ca nu e important sa fii sigur de alegerea facuta, ci sa simti ca prin ceea ce faci poti sa fii tu insuti si ca te poti bucura de viata. Gasirea drumului propriu si urmarea lui ne da o stare de bine, de daruire, prosperitate, de sanatate, de integrare in planul divin. Este important sa ne asumam drumul pe care-l alegem si nimeni in afara noastra nu o poate face. Putem fi sustinuti, ghidati, dar alegerile ne apartin. Pentru ca nimeni in afara de noi nu poate simti daca un lucru ni se potriveste sau nu. Uneori cautarile dureaza mai mult, cativa ani sau poate toata viata.

Pot sa spun ca in majoritatea actiunilor pe care le fac pot sa fiu eu insumi, si asta ma face o persoana fericita. Fericirea vine din interior, vine cu un zambet adresat unei persoane necajite, vine din frumusetea pe care o vezi in lucrurile din jur, vine odata cu sentimentul de nerabdare sa revezi o persoana draga…. si pot sa continui cu aceasta lista la nesfarsit….

cugetari....

"cand um om isi doreste ceva cu adevarat...tot universul procreeaza la realizarea acestui vis..."

"Ceea ce vrem sa facem, sa facem atunci cand vrem, pentru ca acest "vrem" se schimba si are scaderi si amanari.."

Urmeaza instructiunile: 1.Du mana ta dreapta la umarul stang. 2. Acum du mana stanga la umarul tau drept si gata. Cam asa e o imbratisare de la distanta!!!


“Adu-ti aminte ce greu iti este sa te schimbi pe tine insuti si vei intelege atunci cate sanse ai cand incerci sa-i schimbi pe ceilalti.”

"Destinul conduce jumatate din viata fiecarui om, iar caracterul cealalta jumatate..."


"Fiecare zi vine purtand cu ea propriile-i daruri.Tot ce avem de facut este sa dezlegam funda!"


"“Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi necontrolat, si nu regreta nimic care te face sa zambesti”"


Asa suntem noi oamenii, nu realizăm cât de scurtă e viaţa si o lăsăm să ne supere mereu, in loc să ne-o facem frumoasă...

“Intr`o oarecare masura e tare, sa crezi macar pentru o secunda k ai lumea la picioare. Am invatat sa am rabdare, k totu`ti iese atunci knd nimeni nu te crede in stare ;;”


“Nimeni nu ia invatat pe pesti sa inoate,pe caini sa latre sau p fluturi sa zboare,asta e natural j firesc,asa e viata.Exact la fel,nimeni nu ma invatat sa ma gand la tn k dragoste.Asa e viata !”

“Chiar de-ar fi greu tot as zambi si chiar de-as fi plina de probleme...tot as glumi...pt ca stii viata e grea si lumea e rea...Cum as putea sa rezist dak nu m-as purta asa?:)””

“Atunci cand iti este dor de cineva, de fiecare data cand de gandesti la acea persoana inima ta este ca si sfarmata in bucati – in acele momente, un simplu « Salut » poate readuce bucatile laolalta”

“Toata lumea ar vrea sa fie ca si Soarele, pentru a-ti lumina viata. Eu as prefera sa fiu ca Luna, pentru a putea sa-ti luminez cele mai intunecate clipe, atunci cand soarele nu iti lumineaza viata”

“Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te... daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!”

“invata sa pretuiesti persoana care e langa tine la bine si la rau, care te iubeste si care tine la tine...pentru ca mai tarziu o vei pierde si va fi prea tarziu sai spui ceea ce simti pentru ea!”

“Stiu sa iubesc.. stiu sa ranesc…. nu te juca… sti bine k pot trisa”

“Nu imi lipseste nimic in viata asta...deci nu mai cedez pentru nimeni.Nu o sa mai las de la mine decat atunci cand o sa stiu ca o sa imi fie mie bine!!”

“Iubitule...Hainele si bijuteriile mi le cumpar singura ! De la tine vreau doar Respect”

“Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si sa ai mai multa grija in cine ai incredere a doua oara”

"Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar nu-ţi fie frică de mister,de n'ar fi necunoscut în lume,viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă...Mergi acolo unde vrei sa mergi si fii ceea ce vrei sa fii !!!"


"Am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine.Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.Şi daca stai prea mult să judeci,nu mai ai vreme să traiesti!"

"Dragostea adevarata nu este o competitie intre un barbat si o femeie, este de fapt, o batalie intre ei si lumea in care traiesc."

"Iubirea se naste, creste si moare o data cu noi..uneori o intelegm alteori o acceptam..dar cei mai fericiti suntem cand o daruim, pt ca iubind incepem sa existam.."

"fericirea vine din lucruri marunte" ...pentru ca acele gesturi aparent neimportante "cantaresc" infinit mai mult in comparatie cu orice...Fericirea ne-o daruim chiar noi, iar daca nu am stiut asta pana acum, poate ca ar trebui sa invatam..."

"Nasterea si moartea nu pot fi remediate dar ne putem bucura de ceea ce le desparte."

"Desi lumea este plina de ura, inimile noastre sunt inca pline de iubire!"

"Dragostea adevarata nu este o competitie intre un barbat si o femeie, este de fapt, o batalie intre ei si lumea in care traiesc."

"Dedic unei secunde existenta mea in fata alatrului cand vei spune DA"

"cand Dumnezeu inchide o usa, intotdeauna deschide o fereastra..."

"Mare e gradina ta doamne, si mereu isi muta gardul !"

"Te iubi pt ca ma intelegi si ma iubesti asa cum sunt, te iubi si alaturi de tine vreau sa simt fericirea si implinirea! Nu pot decat sa-ti spun ca te iubi si sa-ti demonstrez in continuare."

"A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier,
clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for "

"Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze..."

"Fiecare zi are un gand, fiecare om are o dragoste...dar dragostea mea pentru tine...nu o poate avea nimeni. "

"Fa ce poti cu ce ai acolo unde te afli. "

"You can close your eyes to things you don't want to see, but you can’t close your heart to things you don't want to feel..."

"Nu lua viata in serios, oricum nu iese nimeni viu din ea..."

"...imi sopteşti la ureche iubeşte-mă si nu un pic, toată viaţa, iar eu iţi sopteam, te iubesc dragostea mea, acum si toată viaţa mea..."

De ce mint barbatii femeile?

Astazi am primit un e-mail foarte interesant...cititi si voi si trageti concluziile :)

"O prejudecata comun intalnita in randul femeilor este aceea ca barbatii mint pentru ca sunt porci.

Nimic mai neadevarat.
In primul rand, porcul nu minte, este un animal cat se poate de sincer si de corect. Iar in al doilea rand, barbatii mint nu pentru ca sunt nesimtiti, ci, dimpotriva, pentru ca le pasa de femeia de langa ei.
O mint pentru ca o iubesc.

Se stie ca omul este o fiinta care suporta greu adevarul. Sa spunem, de pilda, ca ai iesit de la serviciu si te-ai dus cu baietii sa bei o berica. Vrei sa bei o singura bere: pe a cincea. Deci, se face 10 fara un sfert. Incepe Milan - Real. Desi ti-ai dori foarte mult sa fii acasa cu nevasta-ta/amica-ta si sa va uitati impreuna la o comedie romantica cu Ben Stiller sau Adam Sandler, nu poti sa-i lasi pe oamenii aia singuri la meci - doar sunt colegii tai.
Se face 12, mai beti o berica si-ati plecat. Se sparge gasca si tu pleci decis acasa, cu un coleg care
are acelasi drum. La crasma din colt, mai beti o bere, sa va puneti pe picioare. In fine, ajungi acasa. E unu' jumate.

Spuneti si voi: ai tu, ca barbat, inima sa-i spui nevesti-tii/amica-tii:"Bai, stiu ca m-astepti de la 7, ca ai fost la piata si ca ai gatit, da' io am fost la bere cu baietii, m-am uitat la meci si m-am simtit excelent si fara tine"?

Ce suflet de caine trebuie sa ai ca sa-i spui asta? Cat de mizerabil sa fii?

Si-atunci vii acasa cu niste ochi lacrimosi, o iei in brate, o pupi, iti smulgi parul din cap de ciuda ca n-ai putut fi cu ea in seara asta si-i spui ca, exact cand te pregateai sa vii acasa, a venit patronul si-a dat
de baut, era ziua lui sau i-a nascut nevasta, gasesti tu ceva, n-ai mai sunat pentru ca mereu te gandeai ca mai stai cinci minute si pleci, da' ala nu mai pleca si tu crapai de nervi.

Si-atunci, vin eu si va-ntreb: asta inseamna sa fii porc? Sa te gandesti la femeia de langa tine? Sa n-o faci sa sufere? Nu cred... "

Dumnezeu ne da atat cat putem duce...

Oameni buni se imbolnavesc in fiecare zi de boli care au fost, se spune, lasate pe pamant drept o pedeapsa pentru rautatea oamenilor.
Din pacate oamenii buni sufera mai mult decat merita. Ca fiecare suporta durerea diferit, fiecare lupta impotriva microbului altfel, fiecare reactioneaza la un medicament in alt mod.
De ce? Explicatia logica, fiziopatologica, este ca suntem diferiti, ca nu exista doi oameni in lume perfect identici si, prin urmare, ar fi de asetptat ca organismul sa reactioneze diferit si in fata bolii. Eu insa cred cu tarie ca luptam fiecare altfel in fata bolii in functie de cat de (dez)echilibrati psihic suntem, in functie de cat de optimisti (sau pesimisti), cat de (ne)resemnati, cat de apti pentru razboi ne-am nascut. Si, din acest motiv, unii castiga bataliile, altii ajung numai la armistitii, in timp ce ghinionistii sunt rapusi in prima confruntare.
M-am hotarat sa va scriu aceste randuri dupa ce in ultima vreme aud de tot mai multe astfel de probleme si dupa ce am vazut zilele trecute un film frumos si incurajator despre o femeie care a castigat lupta cu cancerul la san. “Ruj rosu pentru zile negre” mi-a intarit credinta ca poti invinge in orice razboi, sau macar il poti pierde cu fruntea ridicata, daca crezi cu tarie in fortele proprii, daca alegi sa vezi ingerii din viata ta, daca speri la ce-i mai bun, daca inveti sa alungi gandurile negre din minte. Cancer este un cuvânt pe care nimeni nu vrea să-l audă. Tot ce pot să vă spun este că acest film te marchează într-un sens pozitiv şi incepi să întelegi că boala face parte din viaţă. Boala nu ne alege, ea ni se întâmplă.
Cred ca bunicii si strabunicii nostri stiau mai multe despre viata decat noi, insa aveau suficienta credinta in Dumnezeu cat sa se simta ocrotiti, sa le lipseasca frica de rau, teama de boala, groaza de durere si temerea de moarte. Iar eu mi-as dori sa le fi mostenit aceasta intelepciune.
Daca intra-devar exista soarta sau Dumnezeu (si cred cu tarie ca exista) atunci caile lor sunt tare sucite si incurcate… si poate ca intr-un final, viata chiar alege la “nimereala”.
De multe ori m-am intrebat cu ce am greşit aşa de mult in viaţa asta să am atâtea supărări si greutati... cu totii cred ca ne intrebam asta, din pacate nu cred ca putem avea un raspuns, raspuns pe care doar Dumnezeu il stie. Si cred ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce...
Fiecare om are norocul lui, însă alţii trebuie să lupte în fiecare secundă pentru viaţa lor. Şi nu a fost alegerea lor...

Iubirea ....

Cred ca fiecere s-a intrebat odata ce e iubirea........Acest sentiment nu se poate explica,se simte pur si simplu.Exista mai multe feluri de a iubi:putem fi egoisti vrand ca persoana iubita sa fie doar a noastra,sau sa ne iubeasca doar pe noi;putem sa iubim si sa lasam persoana iubita sa fie libera........asta inseamna ca iubesti cu adevarat...Dar oricum e ceva specil,te simti mereu bucuros,ca ai pentru ce sau pentru cine sa traiesti.....

Ce ti-e scris ....asa ti-e dat in viata!

Se spune ca ce ti-e dat in viata sta scris in frunte. Oare asa sa fie?
Eu cred ca indiferent ce alegeri face o persoana in viata ei, ii este destinat acelasi drum, insa sunt sigura ca anumite puncte de rascruce din viata noastra ne sunt stabilite inainte de a ne naste.
Credem in soarta? Credem in destin? Poate… in masura in care credem si in Dumnezeu: ceva sau cineva, mai presus de puterea noastra de intelegere, pe care il invocam in momentele de cumpana.
Eu una cred si in soarta...destin si in puterea lui Dumnezeu.
EU recunosc ca in ultimii ani am cam uitat de Dumnezeu, am cam uitat sa mai cred in EL, insa acum ceva timp o persoana foarte draga a reusit sa ma faca sa-mi amintesc de EL si de puterea Lui. Tin sa spun ca ma simt foarte bine acum...si cunt sigura ca Dumnezeu nu m-a uitat si ma va ajuta in continuare.
Pe de alta parte intalnesc, din pacate, nenumarate exemple care cresc credibilitatea sortii si mai putin cea a divinitatii. De ce sufera oamenii buni pentru cei rai?
As fi tare curioasa sa stiu aceste raspunsuri, dar cineva mi-a spus ca daca am sti dinainte atunci viata nu ar mai avea nici un "farmec"...

Tu cand ai facut ultima data o declaratie de dragoste?

Mai stii cum e sa fii in culmea fericirii?
Mai stii cum e sa fii dornica de imbratisarile iubitului sau iubitei, sa vrei sa ii simti mainile parca special facute pentru a te mangaia pe tine? Sa nu obosesti sarutandu-l? Sunt sigura ca stii cum e... Dar cand i-ati spus ultima oara iubitului sau iubitei "Te iubesc!"?
Sunt doar cateva dintre "mirodeniile" unei relatii...de care cei mai multi uitam cu timpul.
Iubirea se vede pe chipul nostru...traim din iubire, respiram iubire, suntem facuti din iubire si pt iubire.
Iubirea trebuie sarbatorita in fiecare clipa a existentei noastre si nu intr-o zi anume. O declaratie de dragoste poate fi rostita in cuvinte sau fapte, important e sa nu ne infranam sau sa uitam sa simtim, sa traim, sa ne iubim si sa aratam asta.
Scrisori sau declaratii de dragoste, sms-uri pline de iubire, fugi nebune pana la capatul pamantului, dornici sa descoperim dragostea, sa simtim roua calda si parfumata a sentimentului fara de care nu am fi pe acest pamant...in mod sigur dragostea scoate din noi cele mai frumoase gesturi...
Oare cum ar arata viata noastra daca am uita sa facem aceste gesturi, daca am uita sa iubim, daca nu ne-am mai bucura de dragoste, daca nu am avea habar cum e sa saruti sau cum e sa fim sarutate ? Nu trebuie sa uitam sa iubim, nu trebuie sa uitam sa facem declaratii de dragoste, pentru ca viata noastra, fercirea noastra inseamna iubire...

am invatat...

Gabriel Garcia Marquez
"Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja."

de ce iubim barbatii ....

bărbaţii sunt minunaţi să ştiţi...sunt nişte copii în aproape toate situaţiile, iar asta este deosebit!
Eu iubesc fara motive si sunt de acord cu teoria chimica a iubirii, cred ca adevarata iubire nu are si nici nu cauta motive.

hihiii, aţi fi uimite ce subiecte haioase pot găsi să discute..."să vedeţi ce undiţă am eu", "să vedeţi ce maşină mişto am văzut", "sa vezi ce porumbei am eu", "mai ţineţi minte când am fost la munte si ce ne-am mai distrat?", mai ştiţi când mergeam la peste si puneam la fete rame in undita?"...şi din astfel de subiecte bogat dezvoltate de obicei se ajunge la mult râs, voie bună, amintiri care mai de care mai fanteziste şi pline de umor.

De ce iubim barbatii ?
pentru ca exista.
pentru ca in copilarie, baieteii erau cei de treaba care ne lasau sa jucam fotbal si baschet cu ei..
sau pentru caerau baietetii cei antipatici care incerau sa ne sperie cu serpi si broaste raioase dar niciodata nu reuseau.
pentru ca trebuie sa recunoastem ca din cand in cand sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic ( erotic ) toate mofturile.
pentru ca este o placere sa iti vezi iubitul incercand sa gateasca doar ca sa iti demonstreze ca " si el poate " .
pentru ca adoram sa ii vedem in genunchi cerandu-ne iertare sau in casatorie.
pentru ca nu pot sa stea cinci minute in acceasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce daca asta isi doresc.
pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforant pe baza de stres boli cardiace sau saruturi dulci dimineata .
pentru ca pot provoca atata durere dar tot ei o iau... pentru ca barbatii sun singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .
pentru ca ei cred ca noi nu putem juca murdar si pana la capat dar putem atat de bine, cateodata mai bine decat ei .
pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi doar ca noi ii putem consola mai bine, ei prin consolare inteleg sex de impacare...
Iubim barbatii, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca imi place sa sufar stiind ca urmeaza si un pic de fericire.
pentru ca avem nevoie de un semiechilibru.
pentru ca se pierd cand le atingi piciorul sub masa la restaurant :)))
pentru felul in care imi povesteste ce gol a dat la meciul cu prietenii desi nu inteleg nimic
pentru curajul de a merge la razboi in primul rand dar teama ce o au pt o simpla analiza de sange
pentru privirea hipnotizata ce o are cand ma/te dezbraci in fata lui
pentruca nu se pot preface ca te-asculta atunci cand n-au chef s-o faca
pentru ca raman copii toata viata

iubim barbatii, pentru ca ne simtim frumoase in ochii lor, pt ca ei nu ne vad imperfectiunile atat de tragice pe cat le vedem noi.

pt ca oricat de cerebrali s-ar crede mereu o dau in bara cu cate o copilarie.
pentru ca oricat am vrea noi sa credem ca ii cunoastem, mereu ne vor surprinde!
pt ca ei, doar ei, pot face din femeie (scuzati limbajul) atat o oarecare cat si ACEA femeie, atat o "curva" cat si o inocenta, atat o mama cat si o independenta. dar mai ales , il iubesc pe el, pentru ca prin el am crescut, maturizat, plans, suferit. prin el am inteles ca nu totul mi se cuvine, insa tot el m-a invatat ce e rabdarea, lupta cu mine,lupta cu el, lupta cu lumea!

putem iubi un barbat pentru felul in care isi aranjeaza cravata sau pentru felul vioi sau nevrotiv in care tranteste usa la plecare
nu avem nevoie de motive ca sa iubim.... avem nevoie de un " el "

cam atat...
+ un milion de motive :)

Dumnezeu vede pe toata lumea....

Cand esti trist si cauti alinare, cand esti trist si cauti scapare singurul loc unde gasesti este la Dumnezeu...Il gasesti iar El te primeste cu brate largi deschise si pline de iubire , o iubire ce nu o poti pricepe si totusi ea e acolo pt tine...a fost acolo mereu insa poate TU cel ce citesti aceste randuri nu ai avut nevoie de EL pana acum ...erai prea tare ,prea puternic, prea mandru , prea ocupat cu ,,sa mai fac un ban si astazi,,....ti a daruit sanatate si nu ti ai dat seama ce bogatie ai ....dimineata respiri si asta esti numai bunatatea LUI....mai ai si astazi sansa sa te inchini LUI sa i multumesti pt ca ti a daruit bogatia si Harul sa te impaci cu EL...sa ti ceri iertare pt ce ai facut...te ai trezit dimineata , ai deschis okii si soarele te a orbit placut cu razele sale...si te intreb cand ti ai adus aminte de bogatia de a vedea ?! iti dai seama cat de bogat esti? sa poti sa ti vezi parintii...prietenii..natura.. sa vezi pe unde mergi ..sa stii cum arata rosu si albastru ..te ai trezit dimineata si ai zis :buna dimineata! dar oare pt faptul caci poti vorbi I ai multumit?auzi pasarelele si zgomotul din jur....stii ce inseamna muzica ...iar altii ar da tot ce au pt o secunda de auz...ti ai dat seama ce inseamna sa fii bogat?

Viata in cuplu ...

fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho

Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.

Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?

Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.



Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"

Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"



Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.



Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."

Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"



Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va toerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.

Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.

Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.



Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"

Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."



Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.

Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea necatarului din radacinile exploatarii?

Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.

Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.

Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.

Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.

Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.

O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.

Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.

Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.

La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...



Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"

Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."

Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".

Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "



Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.

De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!

Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.

Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.

Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.

De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.

cine e bun, e luat de ....prost

mmdeci,bunatatea asta trebuie sa fie cu masura ,dar cum trebuie sa fii bun cu semenii tai cei ultraminunati ,asa trebuie sa existe si o doza de rautate si nu ma refer la rautatea care ii afecteaza pe altii neajutorati ,ci la rautatea constructiva, benefica...
Nu sunt absurda ,fiecare are nevoie de ajutor la un moment dat si toti trebuie sa-l acordam ,dar numai cand si cui trebuie! Depinde de noi daca suntem sau nu luati de prosti ,numai si numai de noi.