Un băiat împreună cu tatăl său au plecat într-o drumeţie pe munte. Dintr-odată copilul a alunecat, a căzut şi s-a lovit. A început să ţipe “Aaauuuuuu!”. Spre surprinderea lui auzi vocea sa răsunând undeva în munte “Aaauuuuuu!”.
Curios a strigat: “Cine eşti tu?”. Dar şi de data această răspunsul i-a venit imediat. “Cine eşti tu?”. Supărat, a strigat “Laşule!”. “Laşule!” a fost ceea ce a auzit apoi din nou.
S-a uitat spre tatăl său şi l-a întrebat ce se întâmplă. Tatăl i-a zâmbit şi i-a spus:
“Fii atent puţin”. Apoi a strigat “Te admir!”. Vocea i-a răspuns înapoi “Te admir!”. Apoi a strigat din nou “Eşti un campion!”. Vocea i-a răspuns “Eşti un campion!”. Fiul asculta uimit, dar tot nu înţelegea.
“Fiule, oamenii îl numesc ecou, dar este însăşi viaţa. Îţi dă înapoi tot ceea ce faci sau spui. Viaţa noastră e pur şi simplu o reflecţie a acţiunilor noastre.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu