Sa nu uiti sa zambesti, caci zambetul poate sfarama chiar si cea mai dura piatra...

Ţine minte că te-ai născut pentru a-ţi trăi viaţa.Nu trăi doar pentru că te-ai născut!Nu merge pe drumul pe care te poartă viaţa.Du-ţi viaţa pe drumul tău...

Happy valentine's day !!!

Iubiti-va mult pentru ca iubirea ne menţine vii, tineri, buni şi frumoşi... Dragostea face sa treaca timpul mai frumos, timpul face sa treaca dragostea .... iar dragostea tine o vesnicie!

"Dacă îți urmezi steaua, nu poți greși destinația." Dante Alighieri

Sa pretuim fiecare moment pe care il avem...

Merita citita, este vorba de o intamplare a unui taximetrist din NY, O ÎNTÂMPLARE DE DEMULT.... "Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă. - Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea. Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate. - Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată. - Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea. Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat : - Ai putea să conduci prin centrul orașului? - Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid. - O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil… M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori…. - Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit. - Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat. Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș. Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere. Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată: - Sunt obosită… Hai să mergem. Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse. Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile. - Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul. - Nimic, am zis eu. - Dar trebuie și tu să te întreții…. - Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere. - I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc. I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru. Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?… Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?.. Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață. Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe. Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială! Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!" Pana la urma nu luam nimic cu noi cand plecam....cu exceptia amintirilor si trairilor profunde!!!

"Cele mai importante lucruri în viaţa : sănătatea, Dumnezeu şi familia. "

Noi suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem se naste din gandurile noastre...Prin aceste ganduri noi ne cream realitatea... (Buddha)

Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem....

O frumoasa povata... "În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' Trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocheaza gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţele agă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simnt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile .... dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita .... ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor ... scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare ... am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou ... M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina ...si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i ca esti al meu'' . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas a casa.M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mia deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... morta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. '' Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem...."

Let time do its own move...

sa iubim...

Sa traim si sa iubim ! :) cam asta conteaza ...caci pana la urma doar o viata avem! Marile bucurii ale vietii nu vin din spatele unui birou, prin emailuri sau in sedinte de redactie, marile bucurii vin de ACASA.
A fi mama, sotie si gospodina sunt cel mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume...Uneori e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de "manager" decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare.
Fericirea se traieste acasa! In sanul unei familii care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine, dar multumeste pentru ceea ce este acum.
Toata viata am iubit iubirea!
Am trait in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit, si l-am gasit! Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost azvarliti in aceasta lume fara a ni se comunica menirea.
Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale, in fiecare reincarnare si ne iubesc de fiecare data tot mai mult.
Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita inainte de inceputuri. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?
Caci poti iubi un om o viata si sa nu iti ajunga... Si vorba aceea, atunci de ce traim, daca la sfarsim murim orice am face? :)

"Viata e ca un fluture, zboara unde-i place si ii place unde zboara!"

A mai trecut un an...

"Mai trece un an din viaţa mea... Şi, privind în urmă, încerc să fac o retrospectivă pentru a vedea ce a însemnat acest an pentru mine, ce a adus bun, ce a adus rău, cum m-a schimbat… Oare am fost omul care mi-am propus să fiu? Oare am evoluat? Oare mi-am împlinit măcar o parte din vise? Oare am trăit frumos? Sunt eu, faţă în faţă cu mine. Sinceră. Şi mă întreb dacă acest an care a trecut, mi-a adus mai multă maturitate, mai multă înţelepciune, mai multă răbdare, mai multă bunătate… Mi-am respectat, oare, toate promisiunile faţă de alţii şi faţă de mine? M-am respectat pe mine? Am reuşit să însemn ceva bun în viaţa celor din jurul meu, aşa cum mi-am dorit? Am făcut suficiente bucurii oamenilor din viaţa mea? Ce am câştigat şi ce am pierdut? Câte dorinţe şi câte sentimente mi-am reprimat? Ce oameni au intrat în viaţa mea şi cine a plecat? Iar cei care au plecat, de ce au ales aşa? Am făcut ceva ca să-i opresc? Iar cei care fac parte din viaţa mea ce prioritate au? Chiar merită acea prioritate? Bucurii? Da! Am avut un an plin de momente care mi-au tăiat respiraţia, care m-au făcut să tremur de emoţie, care mi-au dat aripi, care m-au făcut să plâng de fericire şi care m-au hrănit în clipele în care simţeam că nu aveam nimic. Oameni? Mulţi! Am ales cu sufletul şi m-am trezit cu el plin, locuit de persoane minunate! Iubire? Da! Sub toate formele ei! Iubire pentru Dumnezeu, pentru mama, pentru jumătatea mea, pentru prieteni, pentru colegi şi pentru mulţi necunoscuţi care mi-au devenit prieteni în aceasta viata. Am râs, am plâns, am trecut prin stări sufleteşti extreme. Am avut şi momente în care m-am torturat cu gânduri contrare şi m-am încăpăţânat să caut răspunsuri la întrebări fără rost. Am avut momente în care am vrut să renunţ, în care ecourile celor determinaţi să îmi pună piedici mi-au acoperit gândurile… Pentru tot ce nu am reușit, azi, mă voi ierta... pentru că știu că există un timp pentru toate. A fost un an bun. Realizări şi eşecuri. Vise împlinite dar și vise abandonate. Un an plin cu de toate. Un an frumos. Sunt aceeaşi, poate puţin mai matură, mai înţeleaptă, mai îngăduitoare, dar mult mai puternică, mai încrezătoare, mai liberă și mai dornică să dăruiesc şi să iubesc!" http://www.irinab.com/2012/12/a-mai-trecut-un-an_7.html

Sarbatori fericite !!!

Sarbatoarea Craciunului sa va umple sufletul de bucurie, speranta si iubire si sa va aduca liniste in suflet si lumina in ganduri.Iar Mosul sa va aduca cele mai dorite si neasteptate cadouri!!!

Craciun fericit tuturor ...oriunde v-ati afla!
si un An Nou 2013 plin de bucurii, mai bun, mai prosper si cu realizari pe toate planurile.
“La Multi Ani!”

La Multi Ani de SF. Nicolae!

La multi ani tutoror celor care poarta numele Sfantului Nicolae. O imbratisare calda pentru Nicoleta, Niculina, Nico, Nicolae, Nicolas, Nicu. Sa fiti sanatosi si voiosi!

Sa aveti tot ceea ce va aduce fericire!

Viata este doar un moment....

"Un om a murit.
L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se, cu o valiza în mâna…
- Fiul meu, e timpul sa mergem…
Omul a întrebat:
- De ce asa curând? Aveam atâtea planuri…
- Îmi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.
- Ce ai în valiza?
- Ceea ce ti-a apartinut.
- Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui, lucrurile mele, hainele, banii?
- Îmi pare rau, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau pamântului.
- Atunci sunt amintirile mele?
- Îmi pare rau, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
- Atunci talentele mele?
- Îmi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Apartineau circumstantelor.
- Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?
- Îmi pare rau, fiule, dar ei nu ti-au apartinut. Apartineau drumului tau prin viata.
- Dar sotia si copiii mei?
- Îmi pare rau fiule, ei nu-ti apartineau. Apartineau inimii tale.
- Atunci trupul meu?
- Nici acesta nu ti-a apartinut vreodata. Apartinea tarânei.
- Atunci e sufletul meu?
- Îmi pare rau, fiule, dar nici sufletul nu ti-a apartinut. Sufletul tau îmi apartinea Mie.
Atunci, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu si o deschise.
Era goala.
Cu o lacrima de dezamagire, omul îl întreba pe Dumnezeu:
- Nu am avut niciodata nimic?
- Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trait au fost numai si numai ale tale…

Viata este doar un moment. Un moment care e numai al tau. Bucura-te în totalitate!" autor- necunoscut

"Timpul e infinit și totuși, pentru oameni, e uneori mult, mult prea scurt pentru toate câte și-ar dori să înfăptuiască, să rostească sau să simtă..."