vineri, 30 aprilie 2010

sa ne oprim sa respiram parfumul floriilor...


Fericirea te face gentil.
Probele vietii te intaresc.
Dureriile te fac uman.
Esecurile te fac umil.
Insa doar vointa ta te face sa mergi inainte.

marți, 20 aprilie 2010

eu nu sunt Dumnezeu...

Nu ar fi frumos daca am reusi sa nu mai fim deloc egoisti? Nu ar fi frumos daca am putea fi capabili sa iubim un om fara sa ne pese vreun pic de noi insine?

Se spune ca atunci cand iubesti cu adevarat o persoana, tot ce ar trebui sa conteze pentru tine ar fi ca acea persoana sa fie fericita. Ca acelei persoane sa-i fie bine. Teoretic, asta ar trebui sa te faca si pe tine fericit. Cu alte cuvinte, daca persoana pe care tu o iubesti este fericita alaturi de altcineva, ar trebui sa zambesti fericit, sa spui “ce frumoasa este viata! ce bine ma simt cand il vad pe celalalt fericit!” si nici nu ar trebui sa gandesti “vai, viata mea e de kk, eu sufar si celalat e fericit”. Pentru ca nu ar trebui sa te simti asa, ci ar trebui sa explodezi de fericire pentru ca celalalt e fericit si asta e scopul tau in viata: sa-l faci fericit pe cel pe care il iubesti.

Nu-i asa ca ar fi frumos? Dar nu… Eu nu sunt Dumnezeu. Si nici unul dintre voi nu este. Suntem doar oameni. Si egoismul face parte din noi. Sa fim seriosi, pana si din lucrurile cele mai “nonmateriale” vrem sa obtinem ceva… nu facem nimic fara o mica doza de egoism. Dam bani la cersetori, nu pentru ca suntem darnici si marinimosi si ne intereseaza in totalitate soarta lui, dam bani pentru ca ne face sa ne simtim mai bine… daca nu i-am da, exista posibilitatea sa avem remuscari si nu, nu vrem asta… Avem prieteni nu numai ca sa-i ajutam la nevoie, si nu numai dezinteresat… si aici nu ma refer numai la interese de ordin material, care intr-adevar nu au loc intr-o prietenie… ma refer la interese afective, care vrem nu vrem, intra in ecuatie… avem prieteni pentru ca avem nevoie sa apartinem de un anumit grup, avem nevoie de afectiune, avem nevoie de sprijin… Deci da, si in iubire, vrem nu vrem, suntem egoisti. Dar asta nu inseamna, ca pentru iubire nu am face orice. Nu inseamna ca ii scade iubirii din valoare.

Pur si simplu… asa iubim noi. Asa iubesc eu…

…iar eu nu sunt Dumnezeu.

bogatia pe care ti-o da iubirea unui barbat...

Este minunat cand te simti iubita,este ca apa ptr.viata ,precum raza de soare intr-o dimineata de vara,este ca mangaierea vantului pe fata…poti trai fara ele dar totusi cat de mult conteaza cand te trezesti si ti se spune:
-Buna dimineata soare!
ce frumos este sa simti iubirea...

vineri, 16 aprilie 2010

"Nasterea si moartea nu pot fi remediate dar ne putem bucura de ceea ce le desparte." (Georges Santayana)

Cineva a spus odata:”Dansul este o exprimare verticală a unei dorinţe orizontale.”(George Bernard Shaw)
Nimic nu mi se pare mai frumos si mai erotic decat o pereche care se lasa in voia simturilor si doar..danseaza.Simt muzica,ritmul,se completeaza perfect si te fac si pe tine sa traiesti ceea ce exprima ei....
Iata ce poate face dansul....poate ar trebui sa dansam si noi macar 5 minute in fiecare zi :) cu siguranta am simti iubirea si viata altfel! O melodie pe care as trai, as iubi si as muri...

zambeste...

Se spune ca un zambet de copil este cel mai bun leac pentru suflet. Eu spun ca un zambet, indiferent de cine este oferit, daca este din suflet, imbogateste pe cel care il primeste.
Un zambet, o privire calda inseamna mult mai mult decat ne imaginam; inseamna recunostinta, prietenie, deschidere. Zambetul este modalitatea prin care comunici ca esti bine, modalitatea prin care alungam tristetea si inducem entuziasmul. Un zambet constituie o metoda subtila de a comunica fara cuvinte. Fiecare dintre noi zambim, insa putini stim cu adevarat lectia zambetului. Avem nevoie de zambet pentru ca suntem oameni, pentru ca avem nevoie unii de ceilalti; zambim pentru ca avem nevoie sa comunicam, avem nevoie sa relationam si sa schimbam energii benefice.

Si atunci de ce traim, daca la sfarsim murim orice am face?

Marile bucurii ale vietii nu vin din spatele unui birou, prin emailuri sau in sedinte de redactie, marile bucurii vin de ACASA.
A fi mama, sotie si gospodina sunt cel mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume...Uneori e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de "manager" decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare.
Fericirea se traieste acasa! In sanul unei familii care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine, dar multumeste pentru ceea ce este acum.
Toata viata am iubit iubirea!
Am trait in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit, si l-am gasit! Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost azvarliti in aceasta lume fara a ni se comunica menirea.
Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale, in fiecare reincarnare si ne iubesc de fiecare data tot mai mult.
Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita inainte de inceputuri. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?
Caci poti iubi un om o viata si sa nu iti ajunga...

marți, 13 aprilie 2010

iubesc...

Nu stiu ce sa spun cum sa incep intai,nu mi-e rusine de propriile mele ganduri, si nu as vrea sa ma ascund dar sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta ca le meriti,eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa le spun,in schimb stiu ca atunci cand ne-am cunoscut,cerul si pamantul s-au unit pentru o clipa,sufletele noastre s-au cunoscut pentru a creea un nou univers,unul doar pt noi doi,unde iubirea noastra va putea zbura printre stele,planete necunoscute…unde va intampina multe dificultati,dar daca aripile ii vor fi puternice…va ajunge pana la soare…unde sufletele noastre se vor contopi,atunci o noua stea va naste pe cer,pentru ca o noua iubire a razbatut si a ajuns acolo unde multi viseaza sa fie...
Te iubesc intru toata fiinta ta cu calitati si defecte, la bine si la rau, la bucurii si suparare.
Te iubesc si nu ma feresc sa o spun, pentru ca este cel mai pretios sentiment pe care inima mea il poate nutri.

joi, 8 aprilie 2010

Please forgive me - BRYAN ADAMS

Te rog iarta-ma!



Totul este inca ca in prima noastra noapte impreuna
Este ca la primul nostru sarut- si este tot mai bine iubito
Nu se poate mai bine de atat
Eu inca simt la fel, iar tu esti inca aleasa
Am aceasi sentiment ca atunci cand privirile noastre s-au intalnit intaia oara
Doar ca ma simt mai puternic
Si vreau sa te iubesc mai mult
Tu inca tii flacara aprinsa

Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...


Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc


Inca simt ca in momentele noastre bune impreuna
Ma simt ca la prima atingere
Inca ma apropii mai mult iubito
Nu ma pot apropia suficient de mult.
Eu inca simt la fel
Tu esti inca cea mai importanta
Imi amintesc mirosul pielii tale
Imi amintesc totul
Imi amintesc toate miscarile tale
Imi amintesc de tine, da...
Imi amintesc acele nopti, tu stii ca inca o fac



Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...


Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc


Singurul lucru de care sunt sigur este felul in care facem dragoste, singurul lucru de care depind este ca noi sa ramanem tari, cu fiecare cuvant si fiecare respiratie ma rog, de aceea eu spun:


Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Iubit-o crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, daca nu pot inceta sa te iubesc


Nu, crede-ma chiar nu stiu ce fac, te rog iarta-ma nu pot inceta sa te iubesc.
Nu pot inceta sa te ïubesc!!!!!!!!

marți, 6 aprilie 2010

O viata nefolositoare este...o moarte timpurie!

Suna dur, dar prin aceasta afirmatie,Goethe ne transmite un mesaj:acela ca viata trebuie traita din plin avand scopuri precise si faptul ca intensitatea vietii este esentiala si nu durata acesteia.

Am înţeles ca avem o singură viaţă ce nu trebuie, pe cât posibil, ratată; ea trebuie trăită în aşa fel încât să nu pierzi nici o clipă degeaba, pentru că nu ştii când vine ziua în care totul se încheie fără să fi întrebat dacă vrei sau nu, sau măcar anunţat!

Sunt de acord cu aceasta afirmatie,iar primul argumemt in sustinerea ei este acela ca trebuie sa stim sa ne bucuram de viata,chiar si de cele mai nesemnificative evenimente din viata noastra;sa apreciem ceea ce avem,fara lacomie sau ura.Trebuie sa profitam de fiecare etapa a vietii,ba chiar sa savuram din plin orice moment de bucurie sau tristete din viata noastra,sa ne bucuram de aceasta existenta efemera pe care o avem fiecare dintre noi...nu trebuie sa uitam ca avem o singura viata si nu trebuie sa o lasam sa treaca fara a avea satisfactii.Trebuie sa stim sa ne distram,dar deasemenea trebuie sa fim constienti de faptul ca o data cu trecerea timpului nu mai putem realiza ce ne dorim.

Lumea e plină de întrebări, dar de ce să-mi pierd timpul căutând ceva ce oricum nu vom găsi, şi nu pentru că nu ar exista, ci pentru că, poate, nu ne este dat nouă, oamenilor, să aflăm…cel puţin, nu încă! Şi atunci, de ce să mă încăpăţânez să caut răspunsuri?

Entuziasmul este foarte necesar mai ales când faci primii paşi…
De multe ori, după un eşec, viaţa ne surprinde ascunşi într-un colţ, cu ochii în lacrimi. E în firea umană ca atunci când pierdem, să suferim, să plângem şi să cerem explicaţii. Iar când nu avem pe cine lua la rost pentru eşecul de care am avut parte, ne închidem în noi înşine şi acuzăm viaţa de nedreptate.

Însă e foarte important şi necesar că de fiecare dată când pornim pe un drum nou, să o facem plini de entuziasm. Cu alte cuvinte, plini de vise, cu optimism şi cu încredere în propriile noastre forţe.

Nu trebuie să cedăm sau să renunţăm la ceea ce ne-am propus doar pentru că viaţa, din când în când, ne pune piedică… Ai căzut? Nu-i nimic! Te ridici ca şi cum nu te-ar fi văzut nimeni, te prinzi de o fărâmă de speranţă şi mergi mai departe! Te-ai lovit? Problema timpului! Lasă-l pe el să o rezolve!Dar ia viaţa aşa cum e ea. Nu te teme chiar dacă atunci când te aştepţi cel mai puţin întreaga lume ţi se descoperă precum o carte abia deschisă. Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar să nu-ţi fie frică de mister, fiindcă dacă nu ar fi necunoscut în lume, viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă; nu vei cădea în gol atâta timp cât entuziasmul îţi răscoleşte sufletul… Mergi acolo unde vrei să mergi şi fii ceea ce vrei să fii!

La propriu, primul pas îl facem cu toţii atunci când învăţăm jocul de-a mersul. Pe urmă, toţi paşii pe care îi facem sunt cei spre viitor, deşi, ce-i drept, acesta e cam nesigur. Trebuie să riscăm să mergem pe cărări neumblate, căci dacă un om înaintează cu încredere întru îndeplinirea viselor sale, va avea parte de un succes îndeobşte neaşteptat!

Tu de ce nu ai putea?
O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie!
Încă de la primul pas, ne îndreptăm spre moarte, căci viaţa, această ţesătură subţire de spaimă şi de speranţe, e destinată pieririi. Ceea ce e însă important e să nu o lăsăm să treacă degeaba, căci……moare câte puţin cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei, cel ce nu călătoreşte, cel ce nu citeşte, cel ce nu ştie să asculte muzică, cel ce nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cel ce evită pasiunea, cel ce distruge dragostea şi nu se lasă ajutat, cel ce evită emoţiile care învaţă ochii să strălucească şi sufletul să vibreze. Moare câte puţin cel ce nu îşi schimbă existenţa, nu vrea să construiască ceva nou sau nu vorbeşte cu oamenii pe care nu îi cunoaşte, cel ce îşi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia ce nu se mai opreşte, cel ce abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cel ce nu întreabă de frică să nu se facă de râs, sau nu răspunde chiar dacă are un răspuns! Moare câte puţin cel ce nu riscă certitudinea pentru incertitudine pentru a-şi îndeplini un vis!…

Recunosc că ideile de mai sus nu-mi aparţin în totalitate, întrucât le-am găsit în mici filmuleţe, numite pps-uri, si in diverse e-mailuri, însă m-am gândit să vi le împărtăşesc şi vouă căci mi se par pline de adevăr...si cine stie, poate ajuta!

Eu am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine. Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.
Şi oricum, dacă stai prea mult să judeci, nu mai ai vreme să trăieşti! Iar eu vreau să simt că sunt vie.

joi, 1 aprilie 2010

amintiri...

O sa ramana amintiri blocate in ochii nostri goi...ca se invarte ceasul si nimeni nu-l va da inapoi...

secretul fericirii...

"Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei; daca angajeaza sufletul, devine o fericire” (Garabet Ibraileanu).

Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci. Adica sa simti ca pui suflet in ceea ce faci si ca lucrul acela te implineste. Sunt multe lucruri care ne atrag in viata si este absolut normal sa fie asa. Dar cum alegem si cum putem fi siguri de alegerea facuta? E o intrebare la care ma gandeam mult cu cativa ani in urma. Astazi cred ca nu e important sa fii sigur de alegerea facuta, ci sa simti ca prin ceea ce faci poti sa fii tu insuti si ca te poti bucura de viata. Gasirea drumului propriu si urmarea lui ne da o stare de bine, de daruire, prosperitate, de sanatate, de integrare in planul divin. Este important sa ne asumam drumul pe care-l alegem si nimeni in afara noastra nu o poate face. Putem fi sustinuti, ghidati, dar alegerile ne apartin. Pentru ca nimeni in afara de noi nu poate simti daca un lucru ni se potriveste sau nu. Uneori cautarile dureaza mai mult, cativa ani sau poate toata viata.

Pot sa spun ca in majoritatea actiunilor pe care le fac pot sa fiu eu insumi, si asta ma face o persoana fericita. Fericirea vine din interior, vine cu un zambet adresat unei persoane necajite, vine din frumusetea pe care o vezi in lucrurile din jur, vine odata cu sentimentul de nerabdare sa revezi o persoana draga…. si pot sa continui cu aceasta lista la nesfarsit….