Am ajuns la concluzia ca 24 de ore sunt prea puţine pentru o zi :).
Studii,servici,iubit,casa,prieteni,facturi de plătit,astea sunt cîteva din lucrurile cu care ne intersectăm zi de zi ...
Pierdem ziua de azi pentru cea de mîine, care de fapt nici nu exista...
Şi ne amăgim că trăim.
Din păcate e greu să te lupti cu iluzia lucrurilor pe care crezi că poţi să le faci, şi adesea te simţi copleşit şi cazi frînt. Pierdem timp valoros din viaţă amânând pe mâine ceea ce trebuie făcut acum, chiar azi. Si viaţa trece, fără rost de multe ori.
Ce ar fi dacă am avea vreo şapte vieţi? Una în care sa ne preocupe jobul, alta în care sa ne facem timp pentru prieteni, o viaţa în care sa ne propunem doar sa slabim si sa arătam cat mai bine, una în care sa ne indragostim etc ? Adevărul este ca mulţi dintre noi se comporta de parcă ar avea tot timpul din lume...pt a-si face dorinţele realitate.
Oricat de dificil ar fi, uneori chiar trebuie sa trăim!
Imagineaza-ti pentru o clipa ca eşti pe marginea unei prăpăstii si... aluneci. În cateva secunde vei afla cum este viaţa de dincolo.
La ce te gandesti in clipele astea? Te gandesti ca ai de terminat un raport pentru servici? Te gandesti ca nu ai platit nu stiu ce factura?
NU!! Ar trebui sa te gandesti la acele lucruri cu adevărat importante...la viata, la viata ta, la ce vrei cu adevarat si ce este cu adevarat important !
Din fericire, a fost doar un exerciţiu de imaginatie.
Inca mai putem face ce vrem...
"Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici.Dupa ce ti-ai terminat treburile zilnice dormi linistit.Dumnezeu este treaz..."
joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Reteta pentru noul an...
Va propun cu drag o reteta, pe care trebuie sa-ncercam s-o preparam pe tot parcursul anului...si de ce nu !!...sa fie o reteta pentru Viata- ea este unica !!! ... trebuie sa stim, s-o pretuim asa cum se cuvine...
INGREDIENTE :
Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica. Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.
Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.
Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint.
Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.
Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.
Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt. Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.
Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.
Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.
Se flambeaza cu puritate, stima si respect.
Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!
Pofta buna!
Pofta de viata !!!
INGREDIENTE :
Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stress, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica. Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.
Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.
Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint.
Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.
Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.
Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt. Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.
Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.
Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.
Se flambeaza cu puritate, stima si respect.
Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!
Pofta buna!
Pofta de viata !!!
joi, 16 decembrie 2010
life...
Life is too short to wake up in the morning with regrets
So love the people who treat you right forget about the ones who don't
And believe that everything happens for a reason
If you get a chance, take it, if it changes your life, let it
Nobody said it would be easy they just promise that it would be worth it
So love the people who treat you right forget about the ones who don't
And believe that everything happens for a reason
If you get a chance, take it, if it changes your life, let it
Nobody said it would be easy they just promise that it would be worth it
joi, 9 decembrie 2010
Dorinte multeeeee...pentru noul an...
Ca tot se apropie Sarbatorile, imi doresc atat de multe pentru noul an...dar poate Mosul ma aude si vine si imi aduce totusi ceva!
Nu ti-am mai scris de atit de multa vreme, poate de pe vremea copilariei cu miros de brad nins si de sarbatoare. Iti scriu Mosule acum...
Ti-as putea cere iubire,ti-as putea cere pace si ti-as putea cere bine.Dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.
Iti scriu insa acum, cind vad ca lumea e pe zi ce trece tot mai rea si mai bolnavicioasa.
Te-as ruga sa aduci cate un sac de bunatate oamenilor rai si cate un sac de sanatate fiecarui om bolnav.
Pentru mine nu stiu ce sa-ti cer, as avea nevoie de multeeeee...Dragoste ti-am cerut cindva si mi-ai adus. Iti cer un bebe (poate ai vreun bb prin sacul tau mare si plin de daruri Mosule), un bebe pe care sa-l simt cum creste la mine in burtica... Da, asta imi doresc cel mai mult... minim unul, maxim trei sa fie Mosule!!!
Si mai vreau pt mine si familia mea un sac de sanatate, intelegere si liniste sufleteasca.
Si mai vreau Mosule ceva...stii ca imi plac dulciurile :) mai vreau si multe dulciuri! Si un ou kinder sa faca pui, pui de om, la noi in casa, sa ne inveseleasca sufletele...
Ce mai vreau? Vreau sa fiu inger macar o zi ca in ziua aceea tot ce ating sa se transforme instantaneu in mai bine, in mai mult, in mai curat, in mai placut, in mai plin de dragoste adevarata neatinsa de ganduri sau de intentii ascunse, lipsita de lacomie sau zgarcenie.
Apoi daca vrei Mosule, sa-mi aduci un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile nu mai dor! Un brad pe care sa pun imbratisari fara sfarsit si numai ganduri bune...
Te astept ca in fiecare an… fie ca vii sau nu.
P.S. Si te mai rog ceva….. Daca totusi voi ajunge sa imbatranesc, vreau sa imbatranesc frumos alaturi de mosul meu ...
Nu ti-am mai scris de atit de multa vreme, poate de pe vremea copilariei cu miros de brad nins si de sarbatoare. Iti scriu Mosule acum...
Ti-as putea cere iubire,ti-as putea cere pace si ti-as putea cere bine.Dar asta nu sta in puterea ta,Mosule. Asta sta numai in noi.
Iti scriu insa acum, cind vad ca lumea e pe zi ce trece tot mai rea si mai bolnavicioasa.
Te-as ruga sa aduci cate un sac de bunatate oamenilor rai si cate un sac de sanatate fiecarui om bolnav.
Pentru mine nu stiu ce sa-ti cer, as avea nevoie de multeeeee...Dragoste ti-am cerut cindva si mi-ai adus. Iti cer un bebe (poate ai vreun bb prin sacul tau mare si plin de daruri Mosule), un bebe pe care sa-l simt cum creste la mine in burtica... Da, asta imi doresc cel mai mult... minim unul, maxim trei sa fie Mosule!!!
Si mai vreau pt mine si familia mea un sac de sanatate, intelegere si liniste sufleteasca.
Si mai vreau Mosule ceva...stii ca imi plac dulciurile :) mai vreau si multe dulciuri! Si un ou kinder sa faca pui, pui de om, la noi in casa, sa ne inveseleasca sufletele...
Ce mai vreau? Vreau sa fiu inger macar o zi ca in ziua aceea tot ce ating sa se transforme instantaneu in mai bine, in mai mult, in mai curat, in mai placut, in mai plin de dragoste adevarata neatinsa de ganduri sau de intentii ascunse, lipsita de lacomie sau zgarcenie.
Apoi daca vrei Mosule, sa-mi aduci un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile nu mai dor! Un brad pe care sa pun imbratisari fara sfarsit si numai ganduri bune...
Te astept ca in fiecare an… fie ca vii sau nu.
P.S. Si te mai rog ceva….. Daca totusi voi ajunge sa imbatranesc, vreau sa imbatranesc frumos alaturi de mosul meu ...
luni, 6 decembrie 2010
Deciziile corecte sunt balamalele destinului....
Iata un exemplu despre cum iau oamenii decizii pe termen lung si efectele acestora. Este o poveste pe care am auzit-o ..... despre ceea ce inseamna sa iei decizia corecta.
De fiecare data cand o aud mi se face pielea gainii pentru ca arata o diferenta din cauza careia, daca nu o inteleg corect, oportunitatile vor trece pe langa mine fara sa stiu macar ca ele au existat si ca puteau sa-mi schimbe viata.
Dupa ce vei citi aceasta poveste intreaba-te, asa cum m-am intrebat si eu, daca ai fi luat aceeasi decizie. Este o poveste adevarata despre doi americani. Ea se petrece in anii celui de-al doilea razboi mondial.
Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi ales?
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise, asa ca s-a indreptat spre doamna in varsta, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
De fiecare data cand o aud mi se face pielea gainii pentru ca arata o diferenta din cauza careia, daca nu o inteleg corect, oportunitatile vor trece pe langa mine fara sa stiu macar ca ele au existat si ca puteau sa-mi schimbe viata.
Dupa ce vei citi aceasta poveste intreaba-te, asa cum m-am intrebat si eu, daca ai fi luat aceeasi decizie. Este o poveste adevarata despre doi americani. Ea se petrece in anii celui de-al doilea razboi mondial.
Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi ales?
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise, asa ca s-a indreptat spre doamna in varsta, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
duminică, 5 decembrie 2010
un vis...
“un vis care il visezi singur ramane doar un vis…un vis care il visezi impreuna cu cineva devine realitate”
joi, 2 decembrie 2010
o intalnire...karmica!
Ma intreb daca suntem, cu adevarat, ghidati de stele? Ca ele ne influenteaza, e dovedit stiintific. Dar de aici si pana la a ne putea calcula viitorul si a ne afla vietile trecute din informatiile pe care astrele ni le trimit, e drum lung...
Ceea ce cred fara urma de indoiala este ca ne sunt date mai multe vieti si ca, de-a lungul acestor nenumarate existente, ne intalnim si ne iubim de fiecare data cu acelasi jumatati. Ca sufletele ni se zbat in cautare pana la un anumit punct in care recunoastem in multime un chip necunoscut sub care se ascunde un suflet geaman. Corpul reactioneaza puternic, neasteptat, inexplicabil.
Nu stim sa spunem ce se intampla, dar stim ca e important. Ceea ce urmeaza nu poate fi decat perfect.
Am citit nu demult un articol despre intalnirile karmice. Si am aflat ca nu sunt singura care a confundat sufletul pereche cu o restanta din vietile trecute. Ca un alt suflet, nu cel care ni se aseamana in totalitate, ne poate patrunde in viata pentru a plati o datorie karmica. Iar intalnirea este rascolitoare, tulburatoare si intensa. Ca rolul sau este sa ne orienteze viata pe un anumit curs, poate chiar pe cel al iubirii adevarate, iar mai apoi, odata indeplinita aceasta menire, sa plece mai departe sau sa ramana vesnic.
Intr-adevar, nu-mi pot imagina cum ar fi aratat astazi viata mea daca nu l-as fi cunoscut niciodata. Stiu doar ca ar fi fost diferita pana la ultimul detaliu. Iata de ce ii multumesc ca si-a facut timp, fie si numai un strop, sa paseasca in universul meu, pentru a-l rascoli pana la ultimul atom.
Pun pariu ca macar odata ne-am pus intrebarea daca am trait vieti anterioare,daca acele sentimente de "deja vu" sunt marturiile vietilor trecute, daca bucuriile sau necazurile sunt restante karmice??
Multe intrebari fara raspunsuri insa...
Ceea ce cred fara urma de indoiala este ca ne sunt date mai multe vieti si ca, de-a lungul acestor nenumarate existente, ne intalnim si ne iubim de fiecare data cu acelasi jumatati. Ca sufletele ni se zbat in cautare pana la un anumit punct in care recunoastem in multime un chip necunoscut sub care se ascunde un suflet geaman. Corpul reactioneaza puternic, neasteptat, inexplicabil.
Nu stim sa spunem ce se intampla, dar stim ca e important. Ceea ce urmeaza nu poate fi decat perfect.
Am citit nu demult un articol despre intalnirile karmice. Si am aflat ca nu sunt singura care a confundat sufletul pereche cu o restanta din vietile trecute. Ca un alt suflet, nu cel care ni se aseamana in totalitate, ne poate patrunde in viata pentru a plati o datorie karmica. Iar intalnirea este rascolitoare, tulburatoare si intensa. Ca rolul sau este sa ne orienteze viata pe un anumit curs, poate chiar pe cel al iubirii adevarate, iar mai apoi, odata indeplinita aceasta menire, sa plece mai departe sau sa ramana vesnic.
Intr-adevar, nu-mi pot imagina cum ar fi aratat astazi viata mea daca nu l-as fi cunoscut niciodata. Stiu doar ca ar fi fost diferita pana la ultimul detaliu. Iata de ce ii multumesc ca si-a facut timp, fie si numai un strop, sa paseasca in universul meu, pentru a-l rascoli pana la ultimul atom.
Pun pariu ca macar odata ne-am pus intrebarea daca am trait vieti anterioare,daca acele sentimente de "deja vu" sunt marturiile vietilor trecute, daca bucuriile sau necazurile sunt restante karmice??
Multe intrebari fara raspunsuri insa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)