Dumnezeu ne da atat cat putem duce...

Oameni buni se imbolnavesc in fiecare zi de boli care au fost, se spune, lasate pe pamant drept o pedeapsa pentru rautatea oamenilor.
Din pacate oamenii buni sufera mai mult decat merita. Ca fiecare suporta durerea diferit, fiecare lupta impotriva microbului altfel, fiecare reactioneaza la un medicament in alt mod.
De ce? Explicatia logica, fiziopatologica, este ca suntem diferiti, ca nu exista doi oameni in lume perfect identici si, prin urmare, ar fi de asetptat ca organismul sa reactioneze diferit si in fata bolii. Eu insa cred cu tarie ca luptam fiecare altfel in fata bolii in functie de cat de (dez)echilibrati psihic suntem, in functie de cat de optimisti (sau pesimisti), cat de (ne)resemnati, cat de apti pentru razboi ne-am nascut. Si, din acest motiv, unii castiga bataliile, altii ajung numai la armistitii, in timp ce ghinionistii sunt rapusi in prima confruntare.
M-am hotarat sa va scriu aceste randuri dupa ce in ultima vreme aud de tot mai multe astfel de probleme si dupa ce am vazut zilele trecute un film frumos si incurajator despre o femeie care a castigat lupta cu cancerul la san. “Ruj rosu pentru zile negre” mi-a intarit credinta ca poti invinge in orice razboi, sau macar il poti pierde cu fruntea ridicata, daca crezi cu tarie in fortele proprii, daca alegi sa vezi ingerii din viata ta, daca speri la ce-i mai bun, daca inveti sa alungi gandurile negre din minte. Cancer este un cuvânt pe care nimeni nu vrea să-l audă. Tot ce pot să vă spun este că acest film te marchează într-un sens pozitiv şi incepi să întelegi că boala face parte din viaţă. Boala nu ne alege, ea ni se întâmplă.
Cred ca bunicii si strabunicii nostri stiau mai multe despre viata decat noi, insa aveau suficienta credinta in Dumnezeu cat sa se simta ocrotiti, sa le lipseasca frica de rau, teama de boala, groaza de durere si temerea de moarte. Iar eu mi-as dori sa le fi mostenit aceasta intelepciune.
Daca intra-devar exista soarta sau Dumnezeu (si cred cu tarie ca exista) atunci caile lor sunt tare sucite si incurcate… si poate ca intr-un final, viata chiar alege la “nimereala”.
De multe ori m-am intrebat cu ce am greşit aşa de mult in viaţa asta să am atâtea supărări si greutati... cu totii cred ca ne intrebam asta, din pacate nu cred ca putem avea un raspuns, raspuns pe care doar Dumnezeu il stie. Si cred ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce...
Fiecare om are norocul lui, însă alţii trebuie să lupte în fiecare secundă pentru viaţa lor. Şi nu a fost alegerea lor...