miercuri, 17 februarie 2010
Dumnezeu vede pe toata lumea....
Cand esti trist si cauti alinare, cand esti trist si cauti scapare singurul loc unde gasesti este la Dumnezeu...Il gasesti iar El te primeste cu brate largi deschise si pline de iubire , o iubire ce nu o poti pricepe si totusi ea e acolo pt tine...a fost acolo mereu insa poate TU cel ce citesti aceste randuri nu ai avut nevoie de EL pana acum ...erai prea tare ,prea puternic, prea mandru , prea ocupat cu ,,sa mai fac un ban si astazi,,....ti a daruit sanatate si nu ti ai dat seama ce bogatie ai ....dimineata respiri si asta esti numai bunatatea LUI....mai ai si astazi sansa sa te inchini LUI sa i multumesti pt ca ti a daruit bogatia si Harul sa te impaci cu EL...sa ti ceri iertare pt ce ai facut...te ai trezit dimineata , ai deschis okii si soarele te a orbit placut cu razele sale...si te intreb cand ti ai adus aminte de bogatia de a vedea ?! iti dai seama cat de bogat esti? sa poti sa ti vezi parintii...prietenii..natura.. sa vezi pe unde mergi ..sa stii cum arata rosu si albastru ..te ai trezit dimineata si ai zis :buna dimineata! dar oare pt faptul caci poti vorbi I ai multumit?auzi pasarelele si zgomotul din jur....stii ce inseamna muzica ...iar altii ar da tot ce au pt o secunda de auz...ti ai dat seama ce inseamna sa fii bogat?
Viata in cuplu ...
fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho
Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.
Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va toerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.
Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"
Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."
Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea necatarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.
Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Voata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul... caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va toerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.
Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: "Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?"
Omul a raspuns: "Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina."
Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea necatarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta aformatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste luycruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
miercuri, 3 februarie 2010
cine e bun, e luat de ....prost
mmdeci,bunatatea asta trebuie sa fie cu masura ,dar cum trebuie sa fii bun cu semenii tai cei ultraminunati ,asa trebuie sa existe si o doza de rautate si nu ma refer la rautatea care ii afecteaza pe altii neajutorati ,ci la rautatea constructiva, benefica...
Nu sunt absurda ,fiecare are nevoie de ajutor la un moment dat si toti trebuie sa-l acordam ,dar numai cand si cui trebuie! Depinde de noi daca suntem sau nu luati de prosti ,numai si numai de noi.
Nu sunt absurda ,fiecare are nevoie de ajutor la un moment dat si toti trebuie sa-l acordam ,dar numai cand si cui trebuie! Depinde de noi daca suntem sau nu luati de prosti ,numai si numai de noi.
luni, 4 ianuarie 2010
marți, 24 noiembrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
..."Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna"
"Interviu cu Dumnezeu" - Octavian Paler
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna"
"Interviu cu Dumnezeu" - Octavian Paler
marți, 20 octombrie 2009
George Carlin (absolut genial)
Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE
Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 18. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala[/size] [size=21]"se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate! "
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate! CUM SA RAMAI TANAR
1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 18. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala[/size] [size=21]"se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate! "
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate! CUM SA RAMAI TANAR
1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
miercuri, 30 septembrie 2009
Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor. (John Locke)
De-a lungul vietii ( si tind sa cred ca am trecut prin multe si am avut ce invata) oamenii care au totul, isi doresc intotdeauna mai mult, insa sunt frustrati fiindca nu reusesc sa identifice acel mai mult. Oamenii care au mai putin ii invidiaza pe cei care au totul si considera ca daca ar fi in locul lor, fericirea absoluta le-ar invada viata monotona. “Daca as fi in locul lui X, nu mi-as mai dori nimic”...insa multi nu inteleg ca tocmai aceasta este capcana suprema: sa nu mai ai ce-ti dori.
Mai sunt si acei oameni care nu au nimic, nimic de pierdut, si, cred ei, nimic de castigat. Unica solutie, indiferent de clasa din care ai face parte, este sa incepi sa privesti viata din alte unghiuri. Cata vreme 'nimic', 'ceva-ul' sau 'totul' din viata ta nu te mai multumeste, inseamna ca trebuie sa pornesti pe intortocheatul drum al cautarii fericirii. Asadar, sa ridicam ancora, suflam din adancul pieptului in panze si speram sa intalnim fericirea in persoana...
Cu mult timp in urma credeam ca fericirea a intarziat sa-mi iasa in cale. Incepeam sa ma indoiesc de existenta ei. Priveam in jurul meu, cautand o privire care sa-mi confirme ca la un moment dat cineva a intalnit-o. Insa in cale imi ieseau numai chipuri mohorate, incercanate, abatute, oameni in viata carora nu este timp pentru a cauta fericirea. Incep sa ma intreb daca anticii nu aveau dreptate: poate ca fericirea nu ne este menita in aceasta viata pamanteana.
Insa in inima incolteste speranta intelegand ca eu sunt tousi norocoasa fiindca imi gasesc timp sa caut ceea ce altii nici nu stiu ca ar putea gasi. Ma odihnesc o clipa, dar pare ca trec ani intregi fiindca viata fara fericire este o asteptare continua si teribil de apasatoare. Am pornit in cautarea fericirii. Si ma simt fericita caci am gasit-o in sfarsit.
Oamenii nu se opresc nicio clipa din freamatul lor zilnic sa se intrebe macar “Sunt fericit?”. Probabil ca se tem de raspuns. Probabil ca sunt atat de absorbiti de drumul pe care au pornit odata, in cautarea fericirii, incat au uitat motivul pentru care pasesc, respira sau muncesc, stiu doar ca trebuie sa se trezeasca pentru a face toate acestea.
Risc sa imi pierd si eu scopul privindu-i fermecata. Oare e mai bine sa nu o cauti deloc? Sa astepti sa vina singura? Nu cred, fiindca fericirea nu paseste cand te astepti mai putin. Necesita munca, visuri, cautari. Fericirea se construieste, nimeni nu o primeste degeaba. Poate doar animalele. Fiindca ele sunt tot timpul fericite. Sau pot deveni imediat fericite daca cineva le ofera un strop de afectiune. Si noi suntem ca animalele sau chiar niste animale... si atunci, e de la sine inteles, ca 'nimic, ceva sau totul' nu ne pot aduce fericirea... fiindca e vorba de 'cineva' pt a gasi fericirea.
Fericirea se traieste in doi. Cata vreme voi sufla numai eu in panzele corabiei mele, aceasta va sta pe loc. Fiindca este nevoie de doua suflete sa o faca sa pluteasca. Sa dea vietii, muncii, timpului un scop. Sa simti ca nu traiesti degeaba. Dar acum dupa atatia ani, corabia mea pluteste...suntem doua suflete care sufla in panze: eu si el (acel el care mi-a redat zambetul pe buze)
Sa ai curaj sa te intrebi daca esti fericit si sa iti razpunzi pe nerasuflate 'Da'. Si apoi, sa iti saruti multumita iubitul. Fiindca chipul lui este chipul fericirii tale. Asta inseamna adevarata fericire!
Insa pentru o fericire abosoluta si nemarginita noi (eu si el) mai avem nevoie de un singur lucru. Insa asta este alta poveste, pe care va voi spune-o la timpul ei.
vineri, 25 septembrie 2009
marți, 23 iunie 2009
un deliciu .....cu visine
In aceasta seara am venit acasa cu o pofta de ....prajitura cu visine.
Zis si facut!
Eu fac prajitura de visine cu aluat de pandispan (6 oua, 6 linguri zahar, 6 linguri faina, 6 linguri ulei, zahar vanilat, praf de copt, esente...)
Fac pandispanul: albusurile si galbenusurile le bat spuma. Pun zaharul si mai amestec pana redevin spuma, adaug si uleiul. Apoi pun faina si praful de copt, esente....
Torn compozitia in tava si deasupra visine. Sta la cupor pana se coace (aproximativ 30-40 minute). Dupa ce scot tava, presar zahar pudra deasupra.
Si gata prajitura....un deliciu. 
miercuri, 17 iunie 2009
Fursecuri pufoase
Ingrediente:
2 oua (de tara), 1lingura apa,120 ml ulei,120 grame zahar, o lingurita rasa praf de copt, coaja de lamaie, esenta de vanilie si de migdale, 3 linguri nuca de cocos, 320 grame faina, 100 grame ciocolata pentru decor.
Preparare:
Se amesteca ouale cu 1 lingura de apa, adugam zaharul, esenta de vanilie si coaja de lamaie, mixam foarte bine. In timp ce mixerul merge, adaugam uleiul si mixam in continuare. Adaugam faina cu praful de copt si nuca de cocos. Aluatul obtinut nu este nici lichid, dar nici tare, cat sa stea pe lingura.
Cu mainile unse cu putin ulei, formam din aluat bilute, pe care le asezam la distanta pe hartia de copt intrucat fursecurile cresc.
Le coacem in cuptor preincalzit la pana devin auri si rumene pe talpa. Pentru a le decora, topim ciocolata si le ornam sau punem deasupra nuca sau stafide. Sunt foarte bune aceste fursecuri.
Pofta buna!
Conducem sau ne conduce viata ....
O vorba din popor spune ca“Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista”. Degeaba stai cu mainile incrucisate si astepti destinul, daca tu nu faci ceva cu soarta ta...Destinul ni-l facem singuri! Destinul ti-e scris de Dumnezeu inca dinainte sa te nasti si tu nu il poti schimba pentru ca fiecare actiune a ta nu face decat sa il indeplineasca...sa fie asa oare?!!
Dar am si eu parerea mea.Nu cred ca totul este chiar gata scris de cand ne nastem. Cel putin nu vreau si nu pot sa cred asta. Daca ar fi asa, viata nu ar mai avea nici un farmec ma gandesc eu.
Eu cred ca in viata avem trasate mai multe drumuri si mai multe rascruci, depinde de noi ce alegeri facem la momentele respective. Nu vreau nici sa spun ca avem libertate totala de alegere, ca totul depinde doar de noi si de nimeni altcineva, ci spun ca avem predestinate un anumit numar de variabile, si fiecare isi poate imbunatatii sau nu calitatea si durata vietii prin alegerile pe care le facem.
Ce mi se pare iarasi foarte ciudat, este faptul cum gandim……cel putin prima jumatate a vietii facem tot ce ne sta in putinta pt a ne distruge corpul (tigari, alcool, sex neprotezat, droguri, somn insuficient, prietenii nepotrivite, mancare nesanatoasa)…….iar in ultima parte a vieti ne chinuim sa mai salvam ce mai poate fi salvat. De obicei atunci devenim mai religiosi ....si cand vedem cate boli se aduna, spunem ca asa vrea Dumnezeu….oare chiar asa sa fie???
Dar am si eu parerea mea.Nu cred ca totul este chiar gata scris de cand ne nastem. Cel putin nu vreau si nu pot sa cred asta. Daca ar fi asa, viata nu ar mai avea nici un farmec ma gandesc eu.
Eu cred ca in viata avem trasate mai multe drumuri si mai multe rascruci, depinde de noi ce alegeri facem la momentele respective. Nu vreau nici sa spun ca avem libertate totala de alegere, ca totul depinde doar de noi si de nimeni altcineva, ci spun ca avem predestinate un anumit numar de variabile, si fiecare isi poate imbunatatii sau nu calitatea si durata vietii prin alegerile pe care le facem.
Ce mi se pare iarasi foarte ciudat, este faptul cum gandim……cel putin prima jumatate a vietii facem tot ce ne sta in putinta pt a ne distruge corpul (tigari, alcool, sex neprotezat, droguri, somn insuficient, prietenii nepotrivite, mancare nesanatoasa)…….iar in ultima parte a vieti ne chinuim sa mai salvam ce mai poate fi salvat. De obicei atunci devenim mai religiosi ....si cand vedem cate boli se aduna, spunem ca asa vrea Dumnezeu….oare chiar asa sa fie???
vineri, 12 iunie 2009
fii fericita...
te "ingropi" in rutina zilnica si uiti de fericire. Ce este insa fericirea? Acest cuvant are acelasi inteles insa este perceput diferit de noi toti. De ce anume ai nevoie pentru a fi fericita? Daca stii de ce, este cel mai bine, pentru ca daca vrei cu adevarat ceva si lupti, nimic nu-ti poate sta in cale...atata timp cat n-am motive de a fi suparata, atunci sunt ( sau macar incerc sa fiu) fericita!
in ultima perioada am aflat serios ce inseamna sa ai zile proaste si sa ai motive sa fi suparat si sa n-ai chef de viata, asa ca acum nu pot decat sa ma bucur de orice lucru mic, de orice moment frumos, chiar si de linistea care ne lipseste multora... pentru ca de cele mai multe ori fericiriea o pretuim decat dupa ce o pierdem...
uneori esti nemultumita de viata ta de familie, de certurile cu partenerul tau de viata si crezi ca nu se mai poate face nimic. insa gandeste-te pentru doua secunde cum ar fi viata ta daca el nu ar mai fi langa tine? asa iti poti da seama cat de fericita esti, doar ca nu vrei sa vezi acest lucru si eviti sa recunosti.
nu stim sa ne bucuram de ce avem, stim decat sa ne vaietam si sa ne uitam in urma cu regret sau nostalgie fara sa constientizam macar ca vina e a noastra.
poti sa fi fericit pentru orice, sunt fericita ca azi m-am trezit, suna bizar, dar daca nu ma mai trezeam? pentru ca e ziua ta sau a altcuiva, pentru ca ai prieteni, pentru ca iubesti si esti iubit, pentru ca ai cumparat o rochie la reduceri :)) ar trebui sa apreciezi toate lucrurile astea pe care acum le ai, oricat lipsite de importanta ti s-ar parea, pentru ca intr-o zi s-ar putea sa le pierzi sau pur si simplu sa vezi cum au trecut pe langa tine fara sa le fi trait cu intensitatea cu care meritau traite...poti sa gasesti motive de a zambi si de a fi fericita in orice lucru, trebuie doar sa-ti doresti cu adevarat.
in fiecare zi incerc sa gasesc motive de a fi fericita ( este adevarat ca nu imi reuseste mereu, dar conteaza ca vreau sa fiu fericita).
da, este adevarat ca in cautarea fericirii trebuie sa alergi si tot sa alergi fara sa te opresti. fericirea nu are limite, este pur si simplu fara sfarsit.
daca esti fericita inseamna ca ai tot, esti sanatoasa, implinita si ai tot ce iti doresti...cred ca cea mai buna urare pe care o poti spune cuiva este sa fie fericit.
in ultima perioada am aflat serios ce inseamna sa ai zile proaste si sa ai motive sa fi suparat si sa n-ai chef de viata, asa ca acum nu pot decat sa ma bucur de orice lucru mic, de orice moment frumos, chiar si de linistea care ne lipseste multora... pentru ca de cele mai multe ori fericiriea o pretuim decat dupa ce o pierdem...
uneori esti nemultumita de viata ta de familie, de certurile cu partenerul tau de viata si crezi ca nu se mai poate face nimic. insa gandeste-te pentru doua secunde cum ar fi viata ta daca el nu ar mai fi langa tine? asa iti poti da seama cat de fericita esti, doar ca nu vrei sa vezi acest lucru si eviti sa recunosti.
nu stim sa ne bucuram de ce avem, stim decat sa ne vaietam si sa ne uitam in urma cu regret sau nostalgie fara sa constientizam macar ca vina e a noastra.
poti sa fi fericit pentru orice, sunt fericita ca azi m-am trezit, suna bizar, dar daca nu ma mai trezeam? pentru ca e ziua ta sau a altcuiva, pentru ca ai prieteni, pentru ca iubesti si esti iubit, pentru ca ai cumparat o rochie la reduceri :)) ar trebui sa apreciezi toate lucrurile astea pe care acum le ai, oricat lipsite de importanta ti s-ar parea, pentru ca intr-o zi s-ar putea sa le pierzi sau pur si simplu sa vezi cum au trecut pe langa tine fara sa le fi trait cu intensitatea cu care meritau traite...poti sa gasesti motive de a zambi si de a fi fericita in orice lucru, trebuie doar sa-ti doresti cu adevarat.
in fiecare zi incerc sa gasesc motive de a fi fericita ( este adevarat ca nu imi reuseste mereu, dar conteaza ca vreau sa fiu fericita).
da, este adevarat ca in cautarea fericirii trebuie sa alergi si tot sa alergi fara sa te opresti. fericirea nu are limite, este pur si simplu fara sfarsit.
daca esti fericita inseamna ca ai tot, esti sanatoasa, implinita si ai tot ce iti doresti...cred ca cea mai buna urare pe care o poti spune cuiva este sa fie fericit.
Iubirea neconditionata este singura iubire adevarata
Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit ... iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta . Dar toate trec si uite asa redescoperi adevarata iubire, care ai avut-o mereu langa tine dar nu ai recunoscut-o. Asa mi s-a intamplat si mie. Se intampla sa faci greseli in viata, greseli care mai tarziu te invata ceea ce trebuie sa faci defapt ( sau ceea ce trebuia facut de mult) ...Cu cat daruiesti mai multa iubire, cu atat ai mai multa de daruit si ti se daruieste pe masura. Viata ne daruieste si bune si rele si multe piedici si multe rasplate, se spune ca D-zeu iti da atat cat poti duce. Cu cat trecem peste multe greutati cu atat D-zeu ne rasplateste cu fericire si implinire, eu una am simtit-o pe pielea mea.
O viata avem, nici macar doua, o viata pe care eu consider ca trebuie trait orice moment din plin.
Sunt oameni care au bani si vor si mai multi si tind catre lucuri importante si uita de acele lucruri mici, marunte si neinsemnate pentru ei, dar care pentru altii acele gesturi si lucruri neimportante "cantaresc" infinit in comparatie cu orice.
Fericirea ne-o daruim chiar noi, iar daca nu am invatat asta pana acum, ar fi cazul sa o facem.
O viata avem, nici macar doua, o viata pe care eu consider ca trebuie trait orice moment din plin.
Sunt oameni care au bani si vor si mai multi si tind catre lucuri importante si uita de acele lucruri mici, marunte si neinsemnate pentru ei, dar care pentru altii acele gesturi si lucruri neimportante "cantaresc" infinit in comparatie cu orice.
Fericirea ne-o daruim chiar noi, iar daca nu am invatat asta pana acum, ar fi cazul sa o facem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)