luni, 19 aprilie 2010
vineri, 16 aprilie 2010
"Nasterea si moartea nu pot fi remediate dar ne putem bucura de ceea ce le desparte." (Georges Santayana)
Cineva a spus odata:”Dansul este o exprimare verticală a unei dorinţe orizontale.”(George Bernard Shaw)
Nimic nu mi se pare mai frumos si mai erotic decat o pereche care se lasa in voia simturilor si doar..danseaza.Simt muzica,ritmul,se completeaza perfect si te fac si pe tine sa traiesti ceea ce exprima ei....
Iata ce poate face dansul....poate ar trebui sa dansam si noi macar 5 minute in fiecare zi :) cu siguranta am simti iubirea si viata altfel! O melodie pe care as trai, as iubi si as muri...
Nimic nu mi se pare mai frumos si mai erotic decat o pereche care se lasa in voia simturilor si doar..danseaza.Simt muzica,ritmul,se completeaza perfect si te fac si pe tine sa traiesti ceea ce exprima ei....
Iata ce poate face dansul....poate ar trebui sa dansam si noi macar 5 minute in fiecare zi :) cu siguranta am simti iubirea si viata altfel! O melodie pe care as trai, as iubi si as muri...zambeste...
Se spune ca un zambet de copil este cel mai bun leac pentru suflet. Eu spun ca un zambet, indiferent de cine este oferit, daca este din suflet, imbogateste pe cel care il primeste.
Un zambet, o privire calda inseamna mult mai mult decat ne imaginam; inseamna recunostinta, prietenie, deschidere. Zambetul este modalitatea prin care comunici ca esti bine, modalitatea prin care alungam tristetea si inducem entuziasmul. Un zambet constituie o metoda subtila de a comunica fara cuvinte. Fiecare dintre noi zambim, insa putini stim cu adevarat lectia zambetului. Avem nevoie de zambet pentru ca suntem oameni, pentru ca avem nevoie unii de ceilalti; zambim pentru ca avem nevoie sa comunicam, avem nevoie sa relationam si sa schimbam energii benefice.
Un zambet, o privire calda inseamna mult mai mult decat ne imaginam; inseamna recunostinta, prietenie, deschidere. Zambetul este modalitatea prin care comunici ca esti bine, modalitatea prin care alungam tristetea si inducem entuziasmul. Un zambet constituie o metoda subtila de a comunica fara cuvinte. Fiecare dintre noi zambim, insa putini stim cu adevarat lectia zambetului. Avem nevoie de zambet pentru ca suntem oameni, pentru ca avem nevoie unii de ceilalti; zambim pentru ca avem nevoie sa comunicam, avem nevoie sa relationam si sa schimbam energii benefice.
Si atunci de ce traim, daca la sfarsim murim orice am face?
Marile bucurii ale vietii nu vin din spatele unui birou, prin emailuri sau in sedinte de redactie, marile bucurii vin de ACASA.
A fi mama, sotie si gospodina sunt cel mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume...Uneori e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de "manager" decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare.
Fericirea se traieste acasa! In sanul unei familii care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine, dar multumeste pentru ceea ce este acum.
Toata viata am iubit iubirea!
Am trait in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit, si l-am gasit! Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost azvarliti in aceasta lume fara a ni se comunica menirea.
Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale, in fiecare reincarnare si ne iubesc de fiecare data tot mai mult.
Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita inainte de inceputuri. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?
Caci poti iubi un om o viata si sa nu iti ajunga...
A fi mama, sotie si gospodina sunt cel mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume...Uneori e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de "manager" decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare.
Fericirea se traieste acasa! In sanul unei familii care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine, dar multumeste pentru ceea ce este acum.
Toata viata am iubit iubirea!
Am trait in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit, si l-am gasit! Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost azvarliti in aceasta lume fara a ni se comunica menirea.
Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale, in fiecare reincarnare si ne iubesc de fiecare data tot mai mult.
Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita inainte de inceputuri. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?
Caci poti iubi un om o viata si sa nu iti ajunga...
marți, 13 aprilie 2010
iubesc...
Nu stiu ce sa spun cum sa incep intai,nu mi-e rusine de propriile mele ganduri, si nu as vrea sa ma ascund dar sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta ca le meriti,eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa le spun,in schimb stiu ca atunci cand ne-am cunoscut,cerul si pamantul s-au unit pentru o clipa,sufletele noastre s-au cunoscut pentru a creea un nou univers,unul doar pt noi doi,unde iubirea noastra va putea zbura printre stele,planete necunoscute…unde va intampina multe dificultati,dar daca aripile ii vor fi puternice…va ajunge pana la soare…unde sufletele noastre se vor contopi,atunci o noua stea va naste pe cer,pentru ca o noua iubire a razbatut si a ajuns acolo unde multi viseaza sa fie...
Te iubesc intru toata fiinta ta cu calitati si defecte, la bine si la rau, la bucurii si suparare.
Te iubesc si nu ma feresc sa o spun, pentru ca este cel mai pretios sentiment pe care inima mea il poate nutri.
Te iubesc intru toata fiinta ta cu calitati si defecte, la bine si la rau, la bucurii si suparare.
Te iubesc si nu ma feresc sa o spun, pentru ca este cel mai pretios sentiment pe care inima mea il poate nutri.
joi, 8 aprilie 2010
Please forgive me - BRYAN ADAMS
Te rog iarta-ma!
Totul este inca ca in prima noastra noapte impreuna
Este ca la primul nostru sarut- si este tot mai bine iubito
Nu se poate mai bine de atat
Eu inca simt la fel, iar tu esti inca aleasa
Am aceasi sentiment ca atunci cand privirile noastre s-au intalnit intaia oara
Doar ca ma simt mai puternic
Si vreau sa te iubesc mai mult
Tu inca tii flacara aprinsa
Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...
Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc
Inca simt ca in momentele noastre bune impreuna
Ma simt ca la prima atingere
Inca ma apropii mai mult iubito
Nu ma pot apropia suficient de mult.
Eu inca simt la fel
Tu esti inca cea mai importanta
Imi amintesc mirosul pielii tale
Imi amintesc totul
Imi amintesc toate miscarile tale
Imi amintesc de tine, da...
Imi amintesc acele nopti, tu stii ca inca o fac
Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...
Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc
Singurul lucru de care sunt sigur este felul in care facem dragoste, singurul lucru de care depind este ca noi sa ramanem tari, cu fiecare cuvant si fiecare respiratie ma rog, de aceea eu spun:
Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Iubit-o crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, daca nu pot inceta sa te iubesc
Nu, crede-ma chiar nu stiu ce fac, te rog iarta-ma nu pot inceta sa te iubesc.
Nu pot inceta sa te ïubesc!!!!!!!!
Totul este inca ca in prima noastra noapte impreuna
Este ca la primul nostru sarut- si este tot mai bine iubito
Nu se poate mai bine de atat
Eu inca simt la fel, iar tu esti inca aleasa
Am aceasi sentiment ca atunci cand privirile noastre s-au intalnit intaia oara
Doar ca ma simt mai puternic
Si vreau sa te iubesc mai mult
Tu inca tii flacara aprinsa
Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...
Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc
Inca simt ca in momentele noastre bune impreuna
Ma simt ca la prima atingere
Inca ma apropii mai mult iubito
Nu ma pot apropia suficient de mult.
Eu inca simt la fel
Tu esti inca cea mai importanta
Imi amintesc mirosul pielii tale
Imi amintesc totul
Imi amintesc toate miscarile tale
Imi amintesc de tine, da...
Imi amintesc acele nopti, tu stii ca inca o fac
Deci daca tu te simti singura...n-o mai face
Tu esti singura pe care o voi dori vreodata
Vreau doar sa fac sa fie bine
Asa ca daca te iubesc putin mai mult decat ar trebui...
Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Te rog crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, nu pot inceta sa te iubesc
Singurul lucru de care sunt sigur este felul in care facem dragoste, singurul lucru de care depind este ca noi sa ramanem tari, cu fiecare cuvant si fiecare respiratie ma rog, de aceea eu spun:
Refren: Te rog iarta-ma, nu stiu ce fac
Te rog iarta-ma , nu pot inceta sa te iubesc
Nu ma respinge simt multa durere acum
Te rog iarta-am daca am atata nevoie de tine
Iubit-o crede-ma fiecare cuvant ce il spun este adevarat
Te rog iarta-ma, daca nu pot inceta sa te iubesc
Nu, crede-ma chiar nu stiu ce fac, te rog iarta-ma nu pot inceta sa te iubesc.
Nu pot inceta sa te ïubesc!!!!!!!!
marți, 6 aprilie 2010
O viata nefolositoare este...o moarte timpurie!
Suna dur, dar prin aceasta afirmatie,Goethe ne transmite un mesaj:acela ca viata trebuie traita din plin avand scopuri precise si faptul ca intensitatea vietii este esentiala si nu durata acesteia.
Am înţeles ca avem o singură viaţă ce nu trebuie, pe cât posibil, ratată; ea trebuie trăită în aşa fel încât să nu pierzi nici o clipă degeaba, pentru că nu ştii când vine ziua în care totul se încheie fără să fi întrebat dacă vrei sau nu, sau măcar anunţat!
Sunt de acord cu aceasta afirmatie,iar primul argumemt in sustinerea ei este acela ca trebuie sa stim sa ne bucuram de viata,chiar si de cele mai nesemnificative evenimente din viata noastra;sa apreciem ceea ce avem,fara lacomie sau ura.Trebuie sa profitam de fiecare etapa a vietii,ba chiar sa savuram din plin orice moment de bucurie sau tristete din viata noastra,sa ne bucuram de aceasta existenta efemera pe care o avem fiecare dintre noi...nu trebuie sa uitam ca avem o singura viata si nu trebuie sa o lasam sa treaca fara a avea satisfactii.Trebuie sa stim sa ne distram,dar deasemenea trebuie sa fim constienti de faptul ca o data cu trecerea timpului nu mai putem realiza ce ne dorim.
Lumea e plină de întrebări, dar de ce să-mi pierd timpul căutând ceva ce oricum nu vom găsi, şi nu pentru că nu ar exista, ci pentru că, poate, nu ne este dat nouă, oamenilor, să aflăm…cel puţin, nu încă! Şi atunci, de ce să mă încăpăţânez să caut răspunsuri?
Entuziasmul este foarte necesar mai ales când faci primii paşi…
De multe ori, după un eşec, viaţa ne surprinde ascunşi într-un colţ, cu ochii în lacrimi. E în firea umană ca atunci când pierdem, să suferim, să plângem şi să cerem explicaţii. Iar când nu avem pe cine lua la rost pentru eşecul de care am avut parte, ne închidem în noi înşine şi acuzăm viaţa de nedreptate.
Însă e foarte important şi necesar că de fiecare dată când pornim pe un drum nou, să o facem plini de entuziasm. Cu alte cuvinte, plini de vise, cu optimism şi cu încredere în propriile noastre forţe.
Nu trebuie să cedăm sau să renunţăm la ceea ce ne-am propus doar pentru că viaţa, din când în când, ne pune piedică… Ai căzut? Nu-i nimic! Te ridici ca şi cum nu te-ar fi văzut nimeni, te prinzi de o fărâmă de speranţă şi mergi mai departe! Te-ai lovit? Problema timpului! Lasă-l pe el să o rezolve!Dar ia viaţa aşa cum e ea. Nu te teme chiar dacă atunci când te aştepţi cel mai puţin întreaga lume ţi se descoperă precum o carte abia deschisă. Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar să nu-ţi fie frică de mister, fiindcă dacă nu ar fi necunoscut în lume, viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă; nu vei cădea în gol atâta timp cât entuziasmul îţi răscoleşte sufletul… Mergi acolo unde vrei să mergi şi fii ceea ce vrei să fii!
La propriu, primul pas îl facem cu toţii atunci când învăţăm jocul de-a mersul. Pe urmă, toţi paşii pe care îi facem sunt cei spre viitor, deşi, ce-i drept, acesta e cam nesigur. Trebuie să riscăm să mergem pe cărări neumblate, căci dacă un om înaintează cu încredere întru îndeplinirea viselor sale, va avea parte de un succes îndeobşte neaşteptat!
Tu de ce nu ai putea?
O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie!
Încă de la primul pas, ne îndreptăm spre moarte, căci viaţa, această ţesătură subţire de spaimă şi de speranţe, e destinată pieririi. Ceea ce e însă important e să nu o lăsăm să treacă degeaba, căci……moare câte puţin cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei, cel ce nu călătoreşte, cel ce nu citeşte, cel ce nu ştie să asculte muzică, cel ce nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cel ce evită pasiunea, cel ce distruge dragostea şi nu se lasă ajutat, cel ce evită emoţiile care învaţă ochii să strălucească şi sufletul să vibreze. Moare câte puţin cel ce nu îşi schimbă existenţa, nu vrea să construiască ceva nou sau nu vorbeşte cu oamenii pe care nu îi cunoaşte, cel ce îşi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia ce nu se mai opreşte, cel ce abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cel ce nu întreabă de frică să nu se facă de râs, sau nu răspunde chiar dacă are un răspuns! Moare câte puţin cel ce nu riscă certitudinea pentru incertitudine pentru a-şi îndeplini un vis!…
Recunosc că ideile de mai sus nu-mi aparţin în totalitate, întrucât le-am găsit în mici filmuleţe, numite pps-uri, si in diverse e-mailuri, însă m-am gândit să vi le împărtăşesc şi vouă căci mi se par pline de adevăr...si cine stie, poate ajuta!
Eu am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine. Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.
Şi oricum, dacă stai prea mult să judeci, nu mai ai vreme să trăieşti! Iar eu vreau să simt că sunt vie.
Am înţeles ca avem o singură viaţă ce nu trebuie, pe cât posibil, ratată; ea trebuie trăită în aşa fel încât să nu pierzi nici o clipă degeaba, pentru că nu ştii când vine ziua în care totul se încheie fără să fi întrebat dacă vrei sau nu, sau măcar anunţat!
Sunt de acord cu aceasta afirmatie,iar primul argumemt in sustinerea ei este acela ca trebuie sa stim sa ne bucuram de viata,chiar si de cele mai nesemnificative evenimente din viata noastra;sa apreciem ceea ce avem,fara lacomie sau ura.Trebuie sa profitam de fiecare etapa a vietii,ba chiar sa savuram din plin orice moment de bucurie sau tristete din viata noastra,sa ne bucuram de aceasta existenta efemera pe care o avem fiecare dintre noi...nu trebuie sa uitam ca avem o singura viata si nu trebuie sa o lasam sa treaca fara a avea satisfactii.Trebuie sa stim sa ne distram,dar deasemenea trebuie sa fim constienti de faptul ca o data cu trecerea timpului nu mai putem realiza ce ne dorim.
Lumea e plină de întrebări, dar de ce să-mi pierd timpul căutând ceva ce oricum nu vom găsi, şi nu pentru că nu ar exista, ci pentru că, poate, nu ne este dat nouă, oamenilor, să aflăm…cel puţin, nu încă! Şi atunci, de ce să mă încăpăţânez să caut răspunsuri?
Entuziasmul este foarte necesar mai ales când faci primii paşi…
De multe ori, după un eşec, viaţa ne surprinde ascunşi într-un colţ, cu ochii în lacrimi. E în firea umană ca atunci când pierdem, să suferim, să plângem şi să cerem explicaţii. Iar când nu avem pe cine lua la rost pentru eşecul de care am avut parte, ne închidem în noi înşine şi acuzăm viaţa de nedreptate.
Însă e foarte important şi necesar că de fiecare dată când pornim pe un drum nou, să o facem plini de entuziasm. Cu alte cuvinte, plini de vise, cu optimism şi cu încredere în propriile noastre forţe.
Nu trebuie să cedăm sau să renunţăm la ceea ce ne-am propus doar pentru că viaţa, din când în când, ne pune piedică… Ai căzut? Nu-i nimic! Te ridici ca şi cum nu te-ar fi văzut nimeni, te prinzi de o fărâmă de speranţă şi mergi mai departe! Te-ai lovit? Problema timpului! Lasă-l pe el să o rezolve!Dar ia viaţa aşa cum e ea. Nu te teme chiar dacă atunci când te aştepţi cel mai puţin întreaga lume ţi se descoperă precum o carte abia deschisă. Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar să nu-ţi fie frică de mister, fiindcă dacă nu ar fi necunoscut în lume, viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă; nu vei cădea în gol atâta timp cât entuziasmul îţi răscoleşte sufletul… Mergi acolo unde vrei să mergi şi fii ceea ce vrei să fii!
La propriu, primul pas îl facem cu toţii atunci când învăţăm jocul de-a mersul. Pe urmă, toţi paşii pe care îi facem sunt cei spre viitor, deşi, ce-i drept, acesta e cam nesigur. Trebuie să riscăm să mergem pe cărări neumblate, căci dacă un om înaintează cu încredere întru îndeplinirea viselor sale, va avea parte de un succes îndeobşte neaşteptat!
Tu de ce nu ai putea?
O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie!
Încă de la primul pas, ne îndreptăm spre moarte, căci viaţa, această ţesătură subţire de spaimă şi de speranţe, e destinată pieririi. Ceea ce e însă important e să nu o lăsăm să treacă degeaba, căci……moare câte puţin cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei, cel ce nu călătoreşte, cel ce nu citeşte, cel ce nu ştie să asculte muzică, cel ce nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cel ce evită pasiunea, cel ce distruge dragostea şi nu se lasă ajutat, cel ce evită emoţiile care învaţă ochii să strălucească şi sufletul să vibreze. Moare câte puţin cel ce nu îşi schimbă existenţa, nu vrea să construiască ceva nou sau nu vorbeşte cu oamenii pe care nu îi cunoaşte, cel ce îşi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia ce nu se mai opreşte, cel ce abandonează un proiect înainte de a-l fi început, cel ce nu întreabă de frică să nu se facă de râs, sau nu răspunde chiar dacă are un răspuns! Moare câte puţin cel ce nu riscă certitudinea pentru incertitudine pentru a-şi îndeplini un vis!…
Recunosc că ideile de mai sus nu-mi aparţin în totalitate, întrucât le-am găsit în mici filmuleţe, numite pps-uri, si in diverse e-mailuri, însă m-am gândit să vi le împărtăşesc şi vouă căci mi se par pline de adevăr...si cine stie, poate ajuta!
Eu am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine. Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.
Şi oricum, dacă stai prea mult să judeci, nu mai ai vreme să trăieşti! Iar eu vreau să simt că sunt vie.
joi, 1 aprilie 2010
amintiri...
O sa ramana amintiri blocate in ochii nostri goi...ca se invarte ceasul si nimeni nu-l va da inapoi...
secretul fericirii...
"Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei; daca angajeaza sufletul, devine o fericire” (Garabet Ibraileanu).
Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci. Adica sa simti ca pui suflet in ceea ce faci si ca lucrul acela te implineste. Sunt multe lucruri care ne atrag in viata si este absolut normal sa fie asa. Dar cum alegem si cum putem fi siguri de alegerea facuta? E o intrebare la care ma gandeam mult cu cativa ani in urma. Astazi cred ca nu e important sa fii sigur de alegerea facuta, ci sa simti ca prin ceea ce faci poti sa fii tu insuti si ca te poti bucura de viata. Gasirea drumului propriu si urmarea lui ne da o stare de bine, de daruire, prosperitate, de sanatate, de integrare in planul divin. Este important sa ne asumam drumul pe care-l alegem si nimeni in afara noastra nu o poate face. Putem fi sustinuti, ghidati, dar alegerile ne apartin. Pentru ca nimeni in afara de noi nu poate simti daca un lucru ni se potriveste sau nu. Uneori cautarile dureaza mai mult, cativa ani sau poate toata viata.
Pot sa spun ca in majoritatea actiunilor pe care le fac pot sa fiu eu insumi, si asta ma face o persoana fericita. Fericirea vine din interior, vine cu un zambet adresat unei persoane necajite, vine din frumusetea pe care o vezi in lucrurile din jur, vine odata cu sentimentul de nerabdare sa revezi o persoana draga…. si pot sa continui cu aceasta lista la nesfarsit….
Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci. Adica sa simti ca pui suflet in ceea ce faci si ca lucrul acela te implineste. Sunt multe lucruri care ne atrag in viata si este absolut normal sa fie asa. Dar cum alegem si cum putem fi siguri de alegerea facuta? E o intrebare la care ma gandeam mult cu cativa ani in urma. Astazi cred ca nu e important sa fii sigur de alegerea facuta, ci sa simti ca prin ceea ce faci poti sa fii tu insuti si ca te poti bucura de viata. Gasirea drumului propriu si urmarea lui ne da o stare de bine, de daruire, prosperitate, de sanatate, de integrare in planul divin. Este important sa ne asumam drumul pe care-l alegem si nimeni in afara noastra nu o poate face. Putem fi sustinuti, ghidati, dar alegerile ne apartin. Pentru ca nimeni in afara de noi nu poate simti daca un lucru ni se potriveste sau nu. Uneori cautarile dureaza mai mult, cativa ani sau poate toata viata.
Pot sa spun ca in majoritatea actiunilor pe care le fac pot sa fiu eu insumi, si asta ma face o persoana fericita. Fericirea vine din interior, vine cu un zambet adresat unei persoane necajite, vine din frumusetea pe care o vezi in lucrurile din jur, vine odata cu sentimentul de nerabdare sa revezi o persoana draga…. si pot sa continui cu aceasta lista la nesfarsit….
miercuri, 31 martie 2010
cugetari....
"cand um om isi doreste ceva cu adevarat...tot universul procreeaza la realizarea acestui vis..."
"Ceea ce vrem sa facem, sa facem atunci cand vrem, pentru ca acest "vrem" se schimba si are scaderi si amanari.."
Urmeaza instructiunile: 1.Du mana ta dreapta la umarul stang. 2. Acum du mana stanga la umarul tau drept si gata. Cam asa e o imbratisare de la distanta!!!
“Adu-ti aminte ce greu iti este sa te schimbi pe tine insuti si vei intelege atunci cate sanse ai cand incerci sa-i schimbi pe ceilalti.”
"Destinul conduce jumatate din viata fiecarui om, iar caracterul cealalta jumatate..."
"Fiecare zi vine purtand cu ea propriile-i daruri.Tot ce avem de facut este sa dezlegam funda!"
"“Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi necontrolat, si nu regreta nimic care te face sa zambesti”"
Asa suntem noi oamenii, nu realizăm cât de scurtă e viaţa si o lăsăm să ne supere mereu, in loc să ne-o facem frumoasă...
“Intr`o oarecare masura e tare, sa crezi macar pentru o secunda k ai lumea la picioare. Am invatat sa am rabdare, k totu`ti iese atunci knd nimeni nu te crede in stare ;;”
“Nimeni nu ia invatat pe pesti sa inoate,pe caini sa latre sau p fluturi sa zboare,asta e natural j firesc,asa e viata.Exact la fel,nimeni nu ma invatat sa ma gand la tn k dragoste.Asa e viata !”
“Chiar de-ar fi greu tot as zambi si chiar de-as fi plina de probleme...tot as glumi...pt ca stii viata e grea si lumea e rea...Cum as putea sa rezist dak nu m-as purta asa?:)””
“Atunci cand iti este dor de cineva, de fiecare data cand de gandesti la acea persoana inima ta este ca si sfarmata in bucati – in acele momente, un simplu « Salut » poate readuce bucatile laolalta”
“Toata lumea ar vrea sa fie ca si Soarele, pentru a-ti lumina viata. Eu as prefera sa fiu ca Luna, pentru a putea sa-ti luminez cele mai intunecate clipe, atunci cand soarele nu iti lumineaza viata”
“Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te... daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!”
“invata sa pretuiesti persoana care e langa tine la bine si la rau, care te iubeste si care tine la tine...pentru ca mai tarziu o vei pierde si va fi prea tarziu sai spui ceea ce simti pentru ea!”
“Stiu sa iubesc.. stiu sa ranesc…. nu te juca… sti bine k pot trisa”
“Nu imi lipseste nimic in viata asta...deci nu mai cedez pentru nimeni.Nu o sa mai las de la mine decat atunci cand o sa stiu ca o sa imi fie mie bine!!”
“Iubitule...Hainele si bijuteriile mi le cumpar singura ! De la tine vreau doar Respect”
“Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si sa ai mai multa grija in cine ai incredere a doua oara”
"Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar nu-ţi fie frică de mister,de n'ar fi necunoscut în lume,viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă...Mergi acolo unde vrei sa mergi si fii ceea ce vrei sa fii !!!"
"Am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine.Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.Şi daca stai prea mult să judeci,nu mai ai vreme să traiesti!"
"Dragostea adevarata nu este o competitie intre un barbat si o femeie, este de fapt, o batalie intre ei si lumea in care traiesc."
"Iubirea se naste, creste si moare o data cu noi..uneori o intelegm alteori o acceptam..dar cei mai fericiti suntem cand o daruim, pt ca iubind incepem sa existam.."
"fericirea vine din lucruri marunte" ...pentru ca acele gesturi aparent neimportante "cantaresc" infinit mai mult in comparatie cu orice...Fericirea ne-o daruim chiar noi, iar daca nu am stiut asta pana acum, poate ca ar trebui sa invatam..."
"Nasterea si moartea nu pot fi remediate dar ne putem bucura de ceea ce le desparte."
"Desi lumea este plina de ura, inimile noastre sunt inca pline de iubire!"
"Dragostea adevarata nu este o competitie intre un barbat si o femeie, este de fapt, o batalie intre ei si lumea in care traiesc."
"Dedic unei secunde existenta mea in fata alatrului cand vei spune DA"
"cand Dumnezeu inchide o usa, intotdeauna deschide o fereastra..."
"Mare e gradina ta doamne, si mereu isi muta gardul !"
"Te iubi pt ca ma intelegi si ma iubesti asa cum sunt, te iubi si alaturi de tine vreau sa simt fericirea si implinirea! Nu pot decat sa-ti spun ca te iubi si sa-ti demonstrez in continuare."
"A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier,
clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for "
"Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze..."
"Fiecare zi are un gand, fiecare om are o dragoste...dar dragostea mea pentru tine...nu o poate avea nimeni. "
"Fa ce poti cu ce ai acolo unde te afli. "
"You can close your eyes to things you don't want to see, but you can’t close your heart to things you don't want to feel..."
"Nu lua viata in serios, oricum nu iese nimeni viu din ea..."
"...imi sopteşti la ureche iubeşte-mă si nu un pic, toată viaţa, iar eu iţi sopteam, te iubesc dragostea mea, acum si toată viaţa mea..."
"Ceea ce vrem sa facem, sa facem atunci cand vrem, pentru ca acest "vrem" se schimba si are scaderi si amanari.."
Urmeaza instructiunile: 1.Du mana ta dreapta la umarul stang. 2. Acum du mana stanga la umarul tau drept si gata. Cam asa e o imbratisare de la distanta!!!
“Adu-ti aminte ce greu iti este sa te schimbi pe tine insuti si vei intelege atunci cate sanse ai cand incerci sa-i schimbi pe ceilalti.”
"Destinul conduce jumatate din viata fiecarui om, iar caracterul cealalta jumatate..."
"Fiecare zi vine purtand cu ea propriile-i daruri.Tot ce avem de facut este sa dezlegam funda!"
"“Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi necontrolat, si nu regreta nimic care te face sa zambesti”"
Asa suntem noi oamenii, nu realizăm cât de scurtă e viaţa si o lăsăm să ne supere mereu, in loc să ne-o facem frumoasă...
“Intr`o oarecare masura e tare, sa crezi macar pentru o secunda k ai lumea la picioare. Am invatat sa am rabdare, k totu`ti iese atunci knd nimeni nu te crede in stare ;;”
“Nimeni nu ia invatat pe pesti sa inoate,pe caini sa latre sau p fluturi sa zboare,asta e natural j firesc,asa e viata.Exact la fel,nimeni nu ma invatat sa ma gand la tn k dragoste.Asa e viata !”
“Chiar de-ar fi greu tot as zambi si chiar de-as fi plina de probleme...tot as glumi...pt ca stii viata e grea si lumea e rea...Cum as putea sa rezist dak nu m-as purta asa?:)””
“Atunci cand iti este dor de cineva, de fiecare data cand de gandesti la acea persoana inima ta este ca si sfarmata in bucati – in acele momente, un simplu « Salut » poate readuce bucatile laolalta”
“Toata lumea ar vrea sa fie ca si Soarele, pentru a-ti lumina viata. Eu as prefera sa fiu ca Luna, pentru a putea sa-ti luminez cele mai intunecate clipe, atunci cand soarele nu iti lumineaza viata”
“Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te... daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!”
“invata sa pretuiesti persoana care e langa tine la bine si la rau, care te iubeste si care tine la tine...pentru ca mai tarziu o vei pierde si va fi prea tarziu sai spui ceea ce simti pentru ea!”
“Stiu sa iubesc.. stiu sa ranesc…. nu te juca… sti bine k pot trisa”
“Nu imi lipseste nimic in viata asta...deci nu mai cedez pentru nimeni.Nu o sa mai las de la mine decat atunci cand o sa stiu ca o sa imi fie mie bine!!”
“Iubitule...Hainele si bijuteriile mi le cumpar singura ! De la tine vreau doar Respect”
“Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si sa ai mai multa grija in cine ai incredere a doua oara”
"Primul pas e întotdeauna cel mai greu, dar nu-ţi fie frică de mister,de n'ar fi necunoscut în lume,viaţa omului nu ar mai avea nici un farmec! Păşeşte fără a privi în urmă...Mergi acolo unde vrei sa mergi si fii ceea ce vrei sa fii !!!"
"Am ajuns la concluzia ca nu piedicile vieţii de zi cu zi sunt cele care îi înnebunesc pe oameni, ci regretele zilei de ieri şi frica zilei de mâine.Aceste lucruri ne răpesc ziua de azi.Şi daca stai prea mult să judeci,nu mai ai vreme să traiesti!"
"Dragostea adevarata nu este o competitie intre un barbat si o femeie, este de fapt, o batalie intre ei si lumea in care traiesc."
"Iubirea se naste, creste si moare o data cu noi..uneori o intelegm alteori o acceptam..dar cei mai fericiti suntem cand o daruim, pt ca iubind incepem sa existam.."
"fericirea vine din lucruri marunte" ...pentru ca acele gesturi aparent neimportante "cantaresc" infinit mai mult in comparatie cu orice...Fericirea ne-o daruim chiar noi, iar daca nu am stiut asta pana acum, poate ca ar trebui sa invatam..."
"Nasterea si moartea nu pot fi remediate dar ne putem bucura de ceea ce le desparte."
"Desi lumea este plina de ura, inimile noastre sunt inca pline de iubire!"
"Dragostea adevarata nu este o competitie intre un barbat si o femeie, este de fapt, o batalie intre ei si lumea in care traiesc."
"Dedic unei secunde existenta mea in fata alatrului cand vei spune DA"
"cand Dumnezeu inchide o usa, intotdeauna deschide o fereastra..."
"Mare e gradina ta doamne, si mereu isi muta gardul !"
"Te iubi pt ca ma intelegi si ma iubesti asa cum sunt, te iubi si alaturi de tine vreau sa simt fericirea si implinirea! Nu pot decat sa-ti spun ca te iubi si sa-ti demonstrez in continuare."
"A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier,
clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for "
"Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze..."
"Fiecare zi are un gand, fiecare om are o dragoste...dar dragostea mea pentru tine...nu o poate avea nimeni. "
"Fa ce poti cu ce ai acolo unde te afli. "
"You can close your eyes to things you don't want to see, but you can’t close your heart to things you don't want to feel..."
"Nu lua viata in serios, oricum nu iese nimeni viu din ea..."
"...imi sopteşti la ureche iubeşte-mă si nu un pic, toată viaţa, iar eu iţi sopteam, te iubesc dragostea mea, acum si toată viaţa mea..."
De ce mint barbatii femeile?
Astazi am primit un e-mail foarte interesant...cititi si voi si trageti concluziile :)
"O prejudecata comun intalnita in randul femeilor este aceea ca barbatii mint pentru ca sunt porci.
Nimic mai neadevarat.
In primul rand, porcul nu minte, este un animal cat se poate de sincer si de corect. Iar in al doilea rand, barbatii mint nu pentru ca sunt nesimtiti, ci, dimpotriva, pentru ca le pasa de femeia de langa ei.
O mint pentru ca o iubesc.
Se stie ca omul este o fiinta care suporta greu adevarul. Sa spunem, de pilda, ca ai iesit de la serviciu si te-ai dus cu baietii sa bei o berica. Vrei sa bei o singura bere: pe a cincea. Deci, se face 10 fara un sfert. Incepe Milan - Real. Desi ti-ai dori foarte mult sa fii acasa cu nevasta-ta/amica-ta si sa va uitati impreuna la o comedie romantica cu Ben Stiller sau Adam Sandler, nu poti sa-i lasi pe oamenii aia singuri la meci - doar sunt colegii tai.
Se face 12, mai beti o berica si-ati plecat. Se sparge gasca si tu pleci decis acasa, cu un coleg care
are acelasi drum. La crasma din colt, mai beti o bere, sa va puneti pe picioare. In fine, ajungi acasa. E unu' jumate.
Spuneti si voi: ai tu, ca barbat, inima sa-i spui nevesti-tii/amica-tii:"Bai, stiu ca m-astepti de la 7, ca ai fost la piata si ca ai gatit, da' io am fost la bere cu baietii, m-am uitat la meci si m-am simtit excelent si fara tine"?
Ce suflet de caine trebuie sa ai ca sa-i spui asta? Cat de mizerabil sa fii?
Si-atunci vii acasa cu niste ochi lacrimosi, o iei in brate, o pupi, iti smulgi parul din cap de ciuda ca n-ai putut fi cu ea in seara asta si-i spui ca, exact cand te pregateai sa vii acasa, a venit patronul si-a dat
de baut, era ziua lui sau i-a nascut nevasta, gasesti tu ceva, n-ai mai sunat pentru ca mereu te gandeai ca mai stai cinci minute si pleci, da' ala nu mai pleca si tu crapai de nervi.
Si-atunci, vin eu si va-ntreb: asta inseamna sa fii porc? Sa te gandesti la femeia de langa tine? Sa n-o faci sa sufere? Nu cred... "
"O prejudecata comun intalnita in randul femeilor este aceea ca barbatii mint pentru ca sunt porci.
Nimic mai neadevarat.
In primul rand, porcul nu minte, este un animal cat se poate de sincer si de corect. Iar in al doilea rand, barbatii mint nu pentru ca sunt nesimtiti, ci, dimpotriva, pentru ca le pasa de femeia de langa ei.
O mint pentru ca o iubesc.
Se stie ca omul este o fiinta care suporta greu adevarul. Sa spunem, de pilda, ca ai iesit de la serviciu si te-ai dus cu baietii sa bei o berica. Vrei sa bei o singura bere: pe a cincea. Deci, se face 10 fara un sfert. Incepe Milan - Real. Desi ti-ai dori foarte mult sa fii acasa cu nevasta-ta/amica-ta si sa va uitati impreuna la o comedie romantica cu Ben Stiller sau Adam Sandler, nu poti sa-i lasi pe oamenii aia singuri la meci - doar sunt colegii tai.
Se face 12, mai beti o berica si-ati plecat. Se sparge gasca si tu pleci decis acasa, cu un coleg care
are acelasi drum. La crasma din colt, mai beti o bere, sa va puneti pe picioare. In fine, ajungi acasa. E unu' jumate.
Spuneti si voi: ai tu, ca barbat, inima sa-i spui nevesti-tii/amica-tii:"Bai, stiu ca m-astepti de la 7, ca ai fost la piata si ca ai gatit, da' io am fost la bere cu baietii, m-am uitat la meci si m-am simtit excelent si fara tine"?
Ce suflet de caine trebuie sa ai ca sa-i spui asta? Cat de mizerabil sa fii?
Si-atunci vii acasa cu niste ochi lacrimosi, o iei in brate, o pupi, iti smulgi parul din cap de ciuda ca n-ai putut fi cu ea in seara asta si-i spui ca, exact cand te pregateai sa vii acasa, a venit patronul si-a dat
de baut, era ziua lui sau i-a nascut nevasta, gasesti tu ceva, n-ai mai sunat pentru ca mereu te gandeai ca mai stai cinci minute si pleci, da' ala nu mai pleca si tu crapai de nervi.
Si-atunci, vin eu si va-ntreb: asta inseamna sa fii porc? Sa te gandesti la femeia de langa tine? Sa n-o faci sa sufere? Nu cred... "
marți, 30 martie 2010
Dumnezeu ne da atat cat putem duce...
Oameni buni se imbolnavesc in fiecare zi de boli care au fost, se spune, lasate pe pamant drept o pedeapsa pentru rautatea oamenilor.
Din pacate oamenii buni sufera mai mult decat merita. Ca fiecare suporta durerea diferit, fiecare lupta impotriva microbului altfel, fiecare reactioneaza la un medicament in alt mod.
De ce? Explicatia logica, fiziopatologica, este ca suntem diferiti, ca nu exista doi oameni in lume perfect identici si, prin urmare, ar fi de asetptat ca organismul sa reactioneze diferit si in fata bolii. Eu insa cred cu tarie ca luptam fiecare altfel in fata bolii in functie de cat de (dez)echilibrati psihic suntem, in functie de cat de optimisti (sau pesimisti), cat de (ne)resemnati, cat de apti pentru razboi ne-am nascut. Si, din acest motiv, unii castiga bataliile, altii ajung numai la armistitii, in timp ce ghinionistii sunt rapusi in prima confruntare.
M-am hotarat sa va scriu aceste randuri dupa ce in ultima vreme aud de tot mai multe astfel de probleme si dupa ce am vazut zilele trecute un film frumos si incurajator despre o femeie care a castigat lupta cu cancerul la san. “Ruj rosu pentru zile negre” mi-a intarit credinta ca poti invinge in orice razboi, sau macar il poti pierde cu fruntea ridicata, daca crezi cu tarie in fortele proprii, daca alegi sa vezi ingerii din viata ta, daca speri la ce-i mai bun, daca inveti sa alungi gandurile negre din minte. Cancer este un cuvânt pe care nimeni nu vrea să-l audă. Tot ce pot să vă spun este că acest film te marchează într-un sens pozitiv şi incepi să întelegi că boala face parte din viaţă. Boala nu ne alege, ea ni se întâmplă.
Cred ca bunicii si strabunicii nostri stiau mai multe despre viata decat noi, insa aveau suficienta credinta in Dumnezeu cat sa se simta ocrotiti, sa le lipseasca frica de rau, teama de boala, groaza de durere si temerea de moarte. Iar eu mi-as dori sa le fi mostenit aceasta intelepciune.
Daca intra-devar exista soarta sau Dumnezeu (si cred cu tarie ca exista) atunci caile lor sunt tare sucite si incurcate… si poate ca intr-un final, viata chiar alege la “nimereala”.
De multe ori m-am intrebat cu ce am greşit aşa de mult in viaţa asta să am atâtea supărări si greutati... cu totii cred ca ne intrebam asta, din pacate nu cred ca putem avea un raspuns, raspuns pe care doar Dumnezeu il stie. Si cred ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce...
Fiecare om are norocul lui, însă alţii trebuie să lupte în fiecare secundă pentru viaţa lor. Şi nu a fost alegerea lor...
Din pacate oamenii buni sufera mai mult decat merita. Ca fiecare suporta durerea diferit, fiecare lupta impotriva microbului altfel, fiecare reactioneaza la un medicament in alt mod.
De ce? Explicatia logica, fiziopatologica, este ca suntem diferiti, ca nu exista doi oameni in lume perfect identici si, prin urmare, ar fi de asetptat ca organismul sa reactioneze diferit si in fata bolii. Eu insa cred cu tarie ca luptam fiecare altfel in fata bolii in functie de cat de (dez)echilibrati psihic suntem, in functie de cat de optimisti (sau pesimisti), cat de (ne)resemnati, cat de apti pentru razboi ne-am nascut. Si, din acest motiv, unii castiga bataliile, altii ajung numai la armistitii, in timp ce ghinionistii sunt rapusi in prima confruntare.
M-am hotarat sa va scriu aceste randuri dupa ce in ultima vreme aud de tot mai multe astfel de probleme si dupa ce am vazut zilele trecute un film frumos si incurajator despre o femeie care a castigat lupta cu cancerul la san. “Ruj rosu pentru zile negre” mi-a intarit credinta ca poti invinge in orice razboi, sau macar il poti pierde cu fruntea ridicata, daca crezi cu tarie in fortele proprii, daca alegi sa vezi ingerii din viata ta, daca speri la ce-i mai bun, daca inveti sa alungi gandurile negre din minte. Cancer este un cuvânt pe care nimeni nu vrea să-l audă. Tot ce pot să vă spun este că acest film te marchează într-un sens pozitiv şi incepi să întelegi că boala face parte din viaţă. Boala nu ne alege, ea ni se întâmplă.
Cred ca bunicii si strabunicii nostri stiau mai multe despre viata decat noi, insa aveau suficienta credinta in Dumnezeu cat sa se simta ocrotiti, sa le lipseasca frica de rau, teama de boala, groaza de durere si temerea de moarte. Iar eu mi-as dori sa le fi mostenit aceasta intelepciune.
Daca intra-devar exista soarta sau Dumnezeu (si cred cu tarie ca exista) atunci caile lor sunt tare sucite si incurcate… si poate ca intr-un final, viata chiar alege la “nimereala”.
De multe ori m-am intrebat cu ce am greşit aşa de mult in viaţa asta să am atâtea supărări si greutati... cu totii cred ca ne intrebam asta, din pacate nu cred ca putem avea un raspuns, raspuns pe care doar Dumnezeu il stie. Si cred ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce...
Fiecare om are norocul lui, însă alţii trebuie să lupte în fiecare secundă pentru viaţa lor. Şi nu a fost alegerea lor...
luni, 29 martie 2010
Iubirea ....
Cred ca fiecere s-a intrebat odata ce e iubirea........Acest sentiment nu se poate explica,se simte pur si simplu.Exista mai multe feluri de a iubi:putem fi egoisti vrand ca persoana iubita sa fie doar a noastra,sau sa ne iubeasca doar pe noi;putem sa iubim si sa lasam persoana iubita sa fie libera........asta inseamna ca iubesti cu adevarat...Dar oricum e ceva specil,te simti mereu bucuros,ca ai pentru ce sau pentru cine sa traiesti.....
joi, 25 martie 2010
Ce ti-e scris ....asa ti-e dat in viata!
Se spune ca ce ti-e dat in viata sta scris in frunte. Oare asa sa fie?
Eu cred ca indiferent ce alegeri face o persoana in viata ei, ii este destinat acelasi drum, insa sunt sigura ca anumite puncte de rascruce din viata noastra ne sunt stabilite inainte de a ne naste.
Credem in soarta? Credem in destin? Poate… in masura in care credem si in Dumnezeu: ceva sau cineva, mai presus de puterea noastra de intelegere, pe care il invocam in momentele de cumpana.
Eu una cred si in soarta...destin si in puterea lui Dumnezeu.
EU recunosc ca in ultimii ani am cam uitat de Dumnezeu, am cam uitat sa mai cred in EL, insa acum ceva timp o persoana foarte draga a reusit sa ma faca sa-mi amintesc de EL si de puterea Lui. Tin sa spun ca ma simt foarte bine acum...si cunt sigura ca Dumnezeu nu m-a uitat si ma va ajuta in continuare.
Pe de alta parte intalnesc, din pacate, nenumarate exemple care cresc credibilitatea sortii si mai putin cea a divinitatii. De ce sufera oamenii buni pentru cei rai?
As fi tare curioasa sa stiu aceste raspunsuri, dar cineva mi-a spus ca daca am sti dinainte atunci viata nu ar mai avea nici un "farmec"...
Eu cred ca indiferent ce alegeri face o persoana in viata ei, ii este destinat acelasi drum, insa sunt sigura ca anumite puncte de rascruce din viata noastra ne sunt stabilite inainte de a ne naste.
Credem in soarta? Credem in destin? Poate… in masura in care credem si in Dumnezeu: ceva sau cineva, mai presus de puterea noastra de intelegere, pe care il invocam in momentele de cumpana.
Eu una cred si in soarta...destin si in puterea lui Dumnezeu.
EU recunosc ca in ultimii ani am cam uitat de Dumnezeu, am cam uitat sa mai cred in EL, insa acum ceva timp o persoana foarte draga a reusit sa ma faca sa-mi amintesc de EL si de puterea Lui. Tin sa spun ca ma simt foarte bine acum...si cunt sigura ca Dumnezeu nu m-a uitat si ma va ajuta in continuare.
Pe de alta parte intalnesc, din pacate, nenumarate exemple care cresc credibilitatea sortii si mai putin cea a divinitatii. De ce sufera oamenii buni pentru cei rai?
As fi tare curioasa sa stiu aceste raspunsuri, dar cineva mi-a spus ca daca am sti dinainte atunci viata nu ar mai avea nici un "farmec"...
duminică, 21 martie 2010
Tu cand ai facut ultima data o declaratie de dragoste?
Mai stii cum e sa fii in culmea fericirii?
Mai stii cum e sa fii dornica de imbratisarile iubitului sau iubitei, sa vrei sa ii simti mainile parca special facute pentru a te mangaia pe tine? Sa nu obosesti sarutandu-l? Sunt sigura ca stii cum e... Dar cand i-ati spus ultima oara iubitului sau iubitei "Te iubesc!"?
Sunt doar cateva dintre "mirodeniile" unei relatii...de care cei mai multi uitam cu timpul.
Iubirea se vede pe chipul nostru...traim din iubire, respiram iubire, suntem facuti din iubire si pt iubire.
Iubirea trebuie sarbatorita in fiecare clipa a existentei noastre si nu intr-o zi anume. O declaratie de dragoste poate fi rostita in cuvinte sau fapte, important e sa nu ne infranam sau sa uitam sa simtim, sa traim, sa ne iubim si sa aratam asta.
Scrisori sau declaratii de dragoste, sms-uri pline de iubire, fugi nebune pana la capatul pamantului, dornici sa descoperim dragostea, sa simtim roua calda si parfumata a sentimentului fara de care nu am fi pe acest pamant...in mod sigur dragostea scoate din noi cele mai frumoase gesturi...
Oare cum ar arata viata noastra daca am uita sa facem aceste gesturi, daca am uita sa iubim, daca nu ne-am mai bucura de dragoste, daca nu am avea habar cum e sa saruti sau cum e sa fim sarutate ? Nu trebuie sa uitam sa iubim, nu trebuie sa uitam sa facem declaratii de dragoste, pentru ca viata noastra, fercirea noastra inseamna iubire...
Mai stii cum e sa fii dornica de imbratisarile iubitului sau iubitei, sa vrei sa ii simti mainile parca special facute pentru a te mangaia pe tine? Sa nu obosesti sarutandu-l? Sunt sigura ca stii cum e... Dar cand i-ati spus ultima oara iubitului sau iubitei "Te iubesc!"?
Sunt doar cateva dintre "mirodeniile" unei relatii...de care cei mai multi uitam cu timpul.
Iubirea se vede pe chipul nostru...traim din iubire, respiram iubire, suntem facuti din iubire si pt iubire.
Iubirea trebuie sarbatorita in fiecare clipa a existentei noastre si nu intr-o zi anume. O declaratie de dragoste poate fi rostita in cuvinte sau fapte, important e sa nu ne infranam sau sa uitam sa simtim, sa traim, sa ne iubim si sa aratam asta.
Scrisori sau declaratii de dragoste, sms-uri pline de iubire, fugi nebune pana la capatul pamantului, dornici sa descoperim dragostea, sa simtim roua calda si parfumata a sentimentului fara de care nu am fi pe acest pamant...in mod sigur dragostea scoate din noi cele mai frumoase gesturi...
Oare cum ar arata viata noastra daca am uita sa facem aceste gesturi, daca am uita sa iubim, daca nu ne-am mai bucura de dragoste, daca nu am avea habar cum e sa saruti sau cum e sa fim sarutate ? Nu trebuie sa uitam sa iubim, nu trebuie sa uitam sa facem declaratii de dragoste, pentru ca viata noastra, fercirea noastra inseamna iubire...
sâmbătă, 13 martie 2010
am invatat...
Gabriel Garcia Marquez
"Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja."
"Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja."
joi, 11 martie 2010
de ce iubim barbatii ....
bărbaţii sunt minunaţi să ştiţi...sunt nişte copii în aproape toate situaţiile, iar asta este deosebit!
Eu iubesc fara motive si sunt de acord cu teoria chimica a iubirii, cred ca adevarata iubire nu are si nici nu cauta motive.
hihiii, aţi fi uimite ce subiecte haioase pot găsi să discute..."să vedeţi ce undiţă am eu", "să vedeţi ce maşină mişto am văzut", "sa vezi ce porumbei am eu", "mai ţineţi minte când am fost la munte si ce ne-am mai distrat?", mai ştiţi când mergeam la peste si puneam la fete rame in undita?"...şi din astfel de subiecte bogat dezvoltate de obicei se ajunge la mult râs, voie bună, amintiri care mai de care mai fanteziste şi pline de umor.
De ce iubim barbatii ?
pentru ca exista.
pentru ca in copilarie, baieteii erau cei de treaba care ne lasau sa jucam fotbal si baschet cu ei..
sau pentru caerau baietetii cei antipatici care incerau sa ne sperie cu serpi si broaste raioase dar niciodata nu reuseau.
pentru ca trebuie sa recunoastem ca din cand in cand sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic ( erotic ) toate mofturile.
pentru ca este o placere sa iti vezi iubitul incercand sa gateasca doar ca sa iti demonstreze ca " si el poate " .
pentru ca adoram sa ii vedem in genunchi cerandu-ne iertare sau in casatorie.
pentru ca nu pot sa stea cinci minute in acceasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce daca asta isi doresc.
pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforant pe baza de stres boli cardiace sau saruturi dulci dimineata .
pentru ca pot provoca atata durere dar tot ei o iau... pentru ca barbatii sun singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .
pentru ca ei cred ca noi nu putem juca murdar si pana la capat dar putem atat de bine, cateodata mai bine decat ei .
pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi doar ca noi ii putem consola mai bine, ei prin consolare inteleg sex de impacare...
Iubim barbatii, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca imi place sa sufar stiind ca urmeaza si un pic de fericire.
pentru ca avem nevoie de un semiechilibru.
pentru ca se pierd cand le atingi piciorul sub masa la restaurant :)))
pentru felul in care imi povesteste ce gol a dat la meciul cu prietenii desi nu inteleg nimic
pentru curajul de a merge la razboi in primul rand dar teama ce o au pt o simpla analiza de sange
pentru privirea hipnotizata ce o are cand ma/te dezbraci in fata lui
pentruca nu se pot preface ca te-asculta atunci cand n-au chef s-o faca
pentru ca raman copii toata viata
iubim barbatii, pentru ca ne simtim frumoase in ochii lor, pt ca ei nu ne vad imperfectiunile atat de tragice pe cat le vedem noi.
pt ca oricat de cerebrali s-ar crede mereu o dau in bara cu cate o copilarie.
pentru ca oricat am vrea noi sa credem ca ii cunoastem, mereu ne vor surprinde!
pt ca ei, doar ei, pot face din femeie (scuzati limbajul) atat o oarecare cat si ACEA femeie, atat o "curva" cat si o inocenta, atat o mama cat si o independenta. dar mai ales , il iubesc pe el, pentru ca prin el am crescut, maturizat, plans, suferit. prin el am inteles ca nu totul mi se cuvine, insa tot el m-a invatat ce e rabdarea, lupta cu mine,lupta cu el, lupta cu lumea!
putem iubi un barbat pentru felul in care isi aranjeaza cravata sau pentru felul vioi sau nevrotiv in care tranteste usa la plecare
nu avem nevoie de motive ca sa iubim.... avem nevoie de un " el "
cam atat...
+ un milion de motive :)
Eu iubesc fara motive si sunt de acord cu teoria chimica a iubirii, cred ca adevarata iubire nu are si nici nu cauta motive.
hihiii, aţi fi uimite ce subiecte haioase pot găsi să discute..."să vedeţi ce undiţă am eu", "să vedeţi ce maşină mişto am văzut", "sa vezi ce porumbei am eu", "mai ţineţi minte când am fost la munte si ce ne-am mai distrat?", mai ştiţi când mergeam la peste si puneam la fete rame in undita?"...şi din astfel de subiecte bogat dezvoltate de obicei se ajunge la mult râs, voie bună, amintiri care mai de care mai fanteziste şi pline de umor.
De ce iubim barbatii ?
pentru ca exista.
pentru ca in copilarie, baieteii erau cei de treaba care ne lasau sa jucam fotbal si baschet cu ei..
sau pentru caerau baietetii cei antipatici care incerau sa ne sperie cu serpi si broaste raioase dar niciodata nu reuseau.
pentru ca trebuie sa recunoastem ca din cand in cand sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic ( erotic ) toate mofturile.
pentru ca este o placere sa iti vezi iubitul incercand sa gateasca doar ca sa iti demonstreze ca " si el poate " .
pentru ca adoram sa ii vedem in genunchi cerandu-ne iertare sau in casatorie.
pentru ca nu pot sa stea cinci minute in acceasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce daca asta isi doresc.
pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforant pe baza de stres boli cardiace sau saruturi dulci dimineata .
pentru ca pot provoca atata durere dar tot ei o iau... pentru ca barbatii sun singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .
pentru ca ei cred ca noi nu putem juca murdar si pana la capat dar putem atat de bine, cateodata mai bine decat ei .
pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi doar ca noi ii putem consola mai bine, ei prin consolare inteleg sex de impacare...
Iubim barbatii, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca imi place sa sufar stiind ca urmeaza si un pic de fericire.
pentru ca avem nevoie de un semiechilibru.
pentru ca se pierd cand le atingi piciorul sub masa la restaurant :)))
pentru felul in care imi povesteste ce gol a dat la meciul cu prietenii desi nu inteleg nimic
pentru curajul de a merge la razboi in primul rand dar teama ce o au pt o simpla analiza de sange
pentru privirea hipnotizata ce o are cand ma/te dezbraci in fata lui
pentruca nu se pot preface ca te-asculta atunci cand n-au chef s-o faca
pentru ca raman copii toata viata
iubim barbatii, pentru ca ne simtim frumoase in ochii lor, pt ca ei nu ne vad imperfectiunile atat de tragice pe cat le vedem noi.
pt ca oricat de cerebrali s-ar crede mereu o dau in bara cu cate o copilarie.
pentru ca oricat am vrea noi sa credem ca ii cunoastem, mereu ne vor surprinde!
pt ca ei, doar ei, pot face din femeie (scuzati limbajul) atat o oarecare cat si ACEA femeie, atat o "curva" cat si o inocenta, atat o mama cat si o independenta. dar mai ales , il iubesc pe el, pentru ca prin el am crescut, maturizat, plans, suferit. prin el am inteles ca nu totul mi se cuvine, insa tot el m-a invatat ce e rabdarea, lupta cu mine,lupta cu el, lupta cu lumea!
putem iubi un barbat pentru felul in care isi aranjeaza cravata sau pentru felul vioi sau nevrotiv in care tranteste usa la plecare
nu avem nevoie de motive ca sa iubim.... avem nevoie de un " el "
cam atat...
+ un milion de motive :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)